SAP 2004 / Identitate pierduta

Uniunea Artistilor Plastici are o Cenusareasa. Oficial, ea se numeste Filiala de grafica publicitara. Domeniu de mare actualitate, foarte en vogue, ce presupune bani multi, orgolii pe masura, verva creativa si o dinamica a dezvoltarii iesita din comun. Numai ca, administrativ/birocratic vorbind, putini dintre cei ce activeaza realmente in bransa sunt cuprinsi in filiala specializata, din ratiuni care ne scapa. Asa se explica de ce Filiala de grafica publicitara numara foarte putini membri (la nivel national nu-s nici 50!), iar cei care sunt in ea au varste venerabile si ocupatii aflate oarecum in criza de adecvare.

Unii practica grafica de sevalet si desenul cu destinatie editoriala (ilustratie de carte sau de revista), altii gravura, ba unii chiar pictura si instalatia obiect. Cei mai multi sunt insa devotati compozitiei caricaturistice. Nu le spun caricaturisti intrucat, prin puseul inflationist in materie de dupa 1990, genul este frecventat de foarte multi veleitari, care compromit, in buna masura, prin lipsa lor de profesionalism si vulgarizarea mijloacelor, frumusetea si subtilitatea genului si a expresiei plastice, in general. Asa incat, iata, acest al optulea Salon de Arta Publicitara – SAP 2004 – traditional gazduit de Galeria “Orizont”, este dominat de prezenta catorva asi ai “caricaturii cu mesaj” din Romania. Ba, chiar as fi marcat mai energic aceasta “abatere identitara”, ca si acest exclusivism declarat fata de caricatura portretistica (foarte uzuala si comerciala), a Salonului din acest an (in care au expus 18 artisti) cu superbul calambur, scornit de Gh. Baltoc pentru intregul sau ciclu de eseuri caricaturale, ce gloseaza rafinat si spectaculos pe marginea unei faimoase proze salingeriene de prin anii ’60: “De veghe-n C-lanul care nu se cara!”

Conotatiile politice “fierbinti”, desenul impecabil (penita, pastel, tempera, tusuri colorate, creion), prezentarea lucrarilor in finisaje atente, ambientarea cu gust au transformat un parcurs expozitional cu numerosi protagonisti si potential prolix si stufos, intr-un discurs inteligent, coerent, echilibrat dozat problematic, ce penduleaza intre paradoxul comis si ironia contondenta, intre ipostazierea ridiculizanta si diatriba vestejitoare, intre sarcasm si comic amar…

Baltoc, St. Alexandrescu, Gh. Constantinescu, Oct. Covaci, Cristian Marcu, Poch, Cr. Topan, Devis Grebu, Darian, Panzaru-Pim, N. Leonte (ultimii doi, in posturi de “special guest”, veniti din Suceava si Constanta) asigura tonicitatea esentei umoristice a acestui Salon descretitor de frunti.

Octavia Taralunga, V. Olac, D-tru Verdes, Silviu Turculet, Adrian Ionescu, Stela Cretu, Liana Petrutiu sunt cei care, prin “exercitiile lor de stil”, confera eleganta si temei variational acestui SAP-2004, altfel vaduvit de prezente cam de mult asteptate (“afisistii”, de exemplu), care ar fi sporit legitimitatea intregului eveniment. Probabil, insa, ca schimbarile/adecvarile la care ne referim trebuie operate mai intai structurile UAP. Realitatea le impune!