Șapte mituri despre România. Ce calități și defecte cred românii că au

“Ca o consolare pentru faptul că suntem lipsiți, în general, de seriozitate, de acribie, de mândria lucrului bine făcut, sau dintr-o profundă frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama căreia românul tinde să-și pună eșecurile”, s-au născut aceste mituri despre România, consideră Catrinel Pleșu, directorul Centrului Național al Cărții.
Catrinel Pleșu pleacă în aceste aprecieri de la sintagma “românul s-a născut poet”, ca fiind printre cel mai des folosite mituri dintre cele pe care BUSINESS Magazin și-a propus să le dezbată. Până la urmă, nu e nimic rău în a fi poet și chiar n-ar fi nimic rău în a fi grânarul Europei. Problema apare atunci când vorba în cauză își pierde esența și devine un fel de proverb, o vorbă de duh spusă ca să umple o conversație sau ca să scuze o greșeală. Așadar, ne reprezintă, ne onorează sau ne acuză faptul că românii se consideră frumoși, inteligenți, ospitalieri? Sunt în România cele mai frumoase femei din lume și cei mai buni croitori și ingineri software? Până la urmă, fiecare popor are părerile lui, mai mult sau mai puțin măgulitoare, la adresa cetățenilor săi. Fiecare nație consideră că are cele mai frumoase femei și fiecare popor vorbește despre plăcerea de a primi oaspeți.
În valoare absolută, cele mai multe dintre aceste ziceri despre România sunt adevărate – românii sunt plăcuți la înfățișare, scriu poezie, omenesc oaspeții și așa mai departe, dar totul e în regulă atât timp cât nu ne comparăm cu alții, după cum spune Paul Mărășoiu, unul dintre ana­liștii intervievați pentru acest articol: “De ce credem că am fi noi mai ospitalieri decât japonezii, croații, marocanii sau eschimoșii? Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca națiune, avem propria proiecție a imaginii despre noi înșine. Important este ca aceeași percepție să o aibă și cei din exterior, esențial este ca evaluarea acestora să fie similară celei la care noi ne raportăm men­tal. În general noi, ca români, avem ten­din­­ța de a ne asuma merite care nu ne aparțin în mod direct și ne vedem mai frumoși, mai isteți nativ, mai înzestrați de mama natură, dar ni­cio­da­tă mai punctuali, mai serioși, mai conștiincioși”.
Odată ieșiți “în lume”, calitățile pe care și le atribuie românii devin în mare parte cu adevărat mituri. Adică, așa cum spune DEX-ul, “povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială”.

România, grânarul Europei

Caracterizarea României drept grânar al Europei se trage, potrivit profesorului Ioan Nicolae Alecu din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din București, “de la o întâmplare din 1938”.
În acel an, povestește Alecu, s-a produs o criză mondială a grâului, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile, iar România a făcut atunci cel mai mare export de grâu din istoria sa de până atunci: peste trei milioane de tone de grâu.
“Problema a fost însă că a fost exploatat aproape tot grâul, iar țara s-a confruntat cu o criză a pâinii”, spune Alecu. Nici măcar acest efort nu poate fi suficient pentru a sta la baza mitului de “grânar al Europei”, pentru că în 1938 producția medie la hectar a fost de 700 kg de grâu, iar vecinii bulgari au obținut o cantitate dublă (1.440 kg). “Ei au fost însă mai raționali și nu și-au exportat toată pâinea”, spune profesorul.
“În acest moment nu numai că România nu are nicio șansă să devină grânarul Europei, dar agricultura este sortită pieirii”, susține Ioan Niculae, președintele InterAgro și unul dintre cei mai mari proprietari de teren din România. În prezent, domeniul agricol din România este puternic fragmentat: 1,1 milioane de proprietari dețin 9,65 milioane de hectare de teren arabil, în jur de 900.000 de fermieri deținând circa două milioane de hectare și având proprietăți mici, majoritatea lucrate cu metode depășite, în mod ineficient.

Românii sunt inteligenți

Ultimii cinci ani au adus peste un milion de absolvenți de facultate. 2.500 de tineri studiază la cele mai prestigioase universități din SUA. 97,6% dintre românii adulți sunt alfabetizați și participăm anual la cel puțin 15 concursuri internaționale pe discipline, atât la seniori, cât și la juniori, cu loturi care însumează 90-100 de elevi. 90% dintre aceștia se întorc acasă cu medalii. Sunt date brute, dar care, la o primă vedere, ar trebui să confirme o idee măgulitoare care a circulat de-a lungul timpului despre România – acela că ar fi locuită de oameni inteligenți, cu abilități intelectuale superioare altor nații. Partea mai puțin bună este că puțini dintre cei plecați în străinătate vor să se mai întoarcă în țară. Mai mult decât atât, nici angajatorii români nu sunt foarte activi în a-i atrage înapoi acasă, în condițiile în care toți spun că îi interesează mai degrabă experiența practică decât pregătirea teoretică temeinică. Pe de altă parte, angajatorii din străinătate importă cu plăcere “mințile” românilor, cel mai adesea derulând campanii ample de recrutare, în special în rândul medicilor, inginerilor și programatorilor IT. Asta și pentru că, dincolo de inteligență, românii mai au un atu pe care străinii îl caută atunci când fac angajări: capacitatea mare, dezvoltată în secole, de adaptare la mediu.

Românul este ospitalier

Cuvântul “ospitalier” vine din franceză și se referă la un individ “care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții” sau la o casă, un oraș, o țară “în care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate”.
“Românii sunt ospitalieri când primesc oaspeți acasă, iar această trăsătură este relevată ca una dintre valorile și reperele vieții rurale și mai puțin ca una ale mediului urban. Iar în contextul în care România este țara cu cea mai mare comunitate rurală a Europei, am putea spune că suntem un popor extrem de ospitalier, dar doar la nivelul contactelor individuale și ale familiei”, explică Paul Mărășoiu, președinte al firmei de consultanță în domeniul ospitalității Peacock Hotels.
Românii nu se pot servi deocamdată de ospitalitatea lor pentru a face afaceri – așa cum fac portughezii, elvețienii, indienii sau suedezii, cetățeni considerați de către mai multe clasamente cei mai primitori din lume.
Tourism Review plasează România în topul celor mai ieftine zece țări din Europa (alături de Bulgaria, Macedonia, Albania și Polonia), apreciind că țara noastră este un loc frumos de pelerinaj, “unde poți dormi ieftin în casele oamenilor, care îți dau mâncare organică la preț redus și te lasă să bei cât poți apă proaspătă din fântână și se bucură că îți place vinul lor făcut în casă”. Mărășoiu este unul dintre puținii consultanți din piața hotelieră care s-a identificat încă de la început cu industria ospitalității, traducând asta prin faptul că se ocupa atât de piața hotelieră, dar și de piața de evenimente, de organizarea de incentives, de dezvoltarea turismului rural. Dezvoltarea ospitalității ca industrie a însemnat tocmai extrapolarea ospitalității românilor, crede Mărășoiu, deoarece românii au “capacitatea de a se comporta normal, de a comunica fluent și de a dezvolta și menține relații umane”. Ospitalitatea ca industrie nu s-a dezvoltat însă chiar atât de bine în România și din cauza faptului că țara nu a atras tradițional decât puțini turiști străini, iar turismul intern și-a pierdut din avânt mai ales odată cu boom-ul economic, care a trimis românii în concediu afară. –

Românul s-a născut poet

Vorba că “românul s-a născut poet” îi aparține lui Vasile Alecsandri și marchează, neoficial, apariția unor generații de scriitori care au construit literatura românească. Tendința de recunoaștere a scriitorilor români este în creștere, apreciază unanim scriitorii și criticii intervievați de BUSINESS Magazin, și asta din mai multe motive. Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatură câștigat de un scriitor român – anul trecut, de Herta Müller (foto). Până la urmă, cu greu se pot găsi instrumente de măsurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, după cum spune criticul literar Alex Goldiș. “Nu, nu cred că românii sunt mai talentați, dar cred că sunt la fel de talentați ca alte popoare care și-au creat o literatură scrisă destul de târziu și care au avut nevoie de apariția unui mare poet pentru a-și fixa limba literară”, crede Matei Vișniec, unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani. Vișniec este stabilit în Franța și scrie în special în limba franceză, făcând parte dintr-o elită a scriitorilor români care trăiesc și creează în afara țării, de cele mai multe ori în altă limbă decât româna. În România nu există scriitori cu carte de muncă, iar în Uniunea Scriitorilor sunt acum 2.400 de membri activi, care trimit anual la Uniune cam 300 de volume originale pentru premii. Numărul de scrieri (între care predomină poezia) e “normal” pentru populația României, consideră Horia Gârbea, președintele Asociației Scriitorilor din București, filială a Uniunii Scriitorilor, însă numărul de amatori în continuă creștere ar putea spune și altceva despre viitorul literar al României. În plus, internetul devine un concurent serios în exprimarea poetică.

Româncele, cele mai frumoase

“Fetele din România au grijă de felul în care arată, uneori cu prea multă atenție. Încă de tinere, sunt preocupate de aspectul fizic și merg în saloane de înfrumusețare”, scrie Peter Finch pe unul din blogurile despre femeile din Europa. Totuși, românii se află pe penultimul loc într-un studiu realizat în 13 țări din Europa de Sud-Est în funcție de câți bani sunt cheltuiți anual pe produse cosmetice și de îngrijire personală. Astfel, româncele alocă 32 de euro anual pentru cosmetice, adică mai puțin de trei euro pe lună, potrivit unor date furnizate de compania L’Oréal. Ca să vedem cât sunt de frumoase româncele, am discutat și cu chirurgii esteticieni pentru a afla cât de des și mai ales cât de complexe sunt intervențiile pe care le suferă. Doctorul Vâlcu Marek susține că este dificil să estimăm dacă numărul de operații estetice din România este mai ridicat decât cel din alte țări, dar, în opinia sa, 80% dintre românce și-ar face o operație. Dincolo de aceste păreri, statistica ultimilor zece ani arată că în cadrul concursului Miss World, la care participă anual cele mai frumoase femei din țările lumii, România a obținut o singură dată o poziție importantă, respectiv locul doi în 2006, prin sătmăreanca Ioana Boitor (foto). În restul edițiilor, țara noastră nu a reușit să aibă nici măcar o concurentă printre finaliste. “Este normal să-i sară în ochi străinului femeia din România prin simplul fapt că nu e obișnuit cu stilul de aici”, conchide sociologul Mircea Kivu, explicând astfel percepția subiectivă a străinilor, precum Peter din debutul articolului.

Croitorul Europei

România a fost, la un moment dat, cel mai mare croitor al Europei. Era anul 2004, iar textiliștii români produceau haine în lohn pentru aproape toate mărcile celebre din Europa. Nimeni nu era surprins atunci când pe un costum Armani, Versace sau Hugo Boss scria “made in Romania”.
Din 2005 însă, exporturile de textile au început să scadă, iar astăzi România este mai degrabă croitorașul cel viteaz al Europei, care se străduiește să rămână competitiv, deși a fost de mult devansat de alte țări în care se produce mai ieftin și care nu au fost atât de lovite de criză. Eforturile pe care le fac producătorii locali pentru a recupera terenul pierdut par a fi vânare de vânt, în condițiile în care supraimpozitarea și fluctuațiile cursului valutar reprezintă două piedici uriașe, din acest punct de vedere. “A fost o perioadă în care România a fost un croitor pentru Europa, însă acum nu mai este cazul. După cum vedem, tendința care se conturează din ce în ce mai puternic arată că pentru Europa și pentru tot restul lumii, croitori sunt și vor fi țările cu foarte mulți locuitori, precum China, pentru că au forță de muncă ieftină, și țările care sunt producătoare de bumbac și care, implicit, au țesături mult mai ieftine”, spune Gheorghe Căescu, directorul general de la Iașitex.