Sapte scriitori romani la Graz

Pai, o luat Ioan caruta lui tatâne-su din Varai si i-am pus eu, Peter, la Bucuresti, pe asfalt rece, rotile. Cu biciul am mânat-o, fara cai, pâna pe malurile Begai, la Robert, in Timisoara. De-acolo, cu doar un fir de apa a Dunarii dintre Buda si Pesta, cu o mâna de fân din imprejurimile Vienei, am ajuns pe malurile râului Mur, la Graz, in cetatea fostei monarhii regale si imperiale, chiar la picioarele Alpilor. Fuseseram invitati de Literaturhaus Graz sa citim din antologia bilingva “o caruta incarcata cu nimic/ ein karren beladen mit nichts”, aparuta sub semnatura lui Ioan Es. Pop, Peter Sragher si Robert Serban.
Manifestarea culturala dedicata literaturii române contemporane la Graz, la mijlocul lunii noiembrie, a preluat titlul antologiei noastre: “O caruta incarcata cu nimic. O privire asupra literaturii române”. Ni s-au alaturat Ioana Nicolaie, care a citit poezie, Mircea Cartarescu, Catalin Dorian Florescu si Dan Lungu, care au citit proza.
Festinul de spiritualitate româneasca a inceput insa cu o seara inainte, printr-o discutie initiata de orf1, radioul public din Austria, si moderata de Gerhard Moser. El a venit special de la Viena pentru a lua sub lupa si a prezenta – impreuna cu directorul Literaturhaus Berlin Ernest Wichner, scriitor si traducator originar din Banat, si cu Norbert Mappes-Niediek, jurnalist si scriitor german – trei carti, printre care si antologia de poezie sus-amintita.
Peste saizeci de auditori au platit pentru a asculta, in prima zi, patru scriitori romani. Am avut revelatia unor chipuri care s-au luminat sub forta uneori discreta, alteori pasionala a lecturilor. Dr. Gerhard Melzer, directorul Literaturhaus Graz si al Institutului de Cercetari Literare Franz Nabl, un obisnuit al lecturilor de poezie si proza, a venit imediat sa le strânga mana celor trei poeti, cu o caldura impresionanta. Dincolo de orice conventie, dincolo de orice obligatie, pur si simplu din entuziasm.
Seara a fost desavarsita de distinsa si intens spiritualizata lectura a lui Mircea Cartarescu. Ernest Wichner a tradus la Editura Suhrkamp din Germania romanul “Orbitor”, cu titlul “Die Wissenden” – “Stiutorii” sau “Cunoscatorii”. Lectura in germana a lui Daniel Doujenis din cartea lui Mircea Cartarescu a fost una fluida si inteligenta, aducând textul aproape de sufletul ascultatorilor. S-a incheiat astfel o seara de poezie si proza care-a tintuit in scaune peste saizeci de oameni timp de mai bine de doua ore fara pauza. Aproape de neimaginat in România sa asculti poezie atâta vreme si sa savurezi apoi, cu aceeasi intensitate, inca vreo jumatate de ora de proza. In Austria, Germania si Elvetia insa, exista o traditie solida in ceea ce priveste lectura, asa ca poetii si prozatorii pot beneficia de o prezentare adecvata a operei lor in fata publicului iubitor de literatura.
In a doua zi a evenimentului literar, primul pe scena a urcat Catalin Dorian Florescu (emigrat la 15 ani din Timisoara, cu studii de psihologie la Zürich, Elvetia), care a reconfirmat calitatea indiscutabila a textelor sale si realul sau talent de lector.
A urmat recitalul de poezie, deopotriva puternic si discret, al Ioanei Nicolaie, o voce originala a poeziei românesti contemporane.
Seara s-a incheiat cu lectura pe care Dan Lungu a facut-o din “Radiul gainilor”, interpretata in limba germana de acelasi actor sensibil care este Daniel Doujenis. Proza lui Lungu ne-a purtat prin epoca Ceausescu cu o usurinta, un umor, o viteza incredibila a schimbarilor de situatie.
Vremea a trecut, ne-am luat caruta lasata pe malul râului Mur, i-am curatat rotile de noroi, am adapat bine capastrul si saua, am netezit scândurile si am pornit-o inapoi. Caii – pe care nu i-am avut niciodata, pentru ca a noastra caruta merge altfel, cu vorbe (este suficient sa-i spui “Hai” si o porneste spre tara) – au inceput sa o ia la trap in germana si sa ne salute cu “Guten morgen!”, fapt ce ne-a pus pe gânduri. Mi-e tare frica de ce s-or face caii nostri, care nu exista, când ajung in tara. Si-apoi caii ca si caii, da’ ce s-o mai alege de caruta noastra? O sa ramâna, bat-o vina, plina cu nimic.