Sarbatori

Sarbatorile vazute din bucatarie. Cat de asemanatoare par Craciunul si Pastele: mirosul de vanilie, de cozonac cu nuca, febrilitatea cumparaturilor, agitatia aceea care, paradoxal, nu te oboseste, ba, dimpotriva iti da o energie aparte.
Vazute din bucatarie, cele doua mari sarbatori crestine par, oarecum, identice. In locul sarmalelor, mielul, in locul piftiei, ouale rosii. Dar e de ajuns sa inchizi usa bucatariei, sa te indepartezi putin de locul unde se prepara bucuria corpului, a papilelor gustative, a olfactului, ca imediat iti dai seama de diferenta. Craciunul vine cu lumini multicolore, cu daruri sub brad, cu oameni rai care se fac buni in filmele date seara de seara la televizor. Zurgalai si beteala, in fapt, bucuria Nasterii intr-un anotimp neprietenos indulcit cu ghirlande luminoase. Nasterea pe care noi muritorii o percepem atat de bine pentru ca am despuiat-o de mister, o planificam, o asistam, o evitam sau o provocam. Ceva ce a devenit simplu, firesc, previzibil – sigur, cu mici accidente de parcurs, dar oricum, sub control.
 Zilele dinaintea Pastelui din Saptamana Mare sunt la fel cu cele dinaintea Craciunului doar in bucatarie. Si poate nici acolo, atat cat ne-am invatat sa credem. Afara e de obicei frumos, ar trebui sa avem sufletul usor si uite ca nu e. Un soi de vinovatie neasumata, privind mielul jupuit, vopseaua rosie in care cufunzi cu grija ouale, o melancolie stranie, un fel de amaraciune straina cu totul Craciunului.
Dupa ce intinzi bine prapurele mielului, dupa ce ungi ouale rosii cu putina grasime, inchizi usa bucatariei si abia asa iti dai seama ca e altceva. Deschizi televizorul si vezi ecranizari dupa Evanghelie, vezi tradarea, patimile, suferinta, crucificarea si moartea si-ti dai seama ca doar asta percepi, atat intelege fiinta ta, incapabila sa se bucure de Inviere, incapabila sa simta Marele Mister, triumful total al sacrificiului.
Te simti umilit ca nu te poti bucura asa cum s-ar cuveni, te simti nevolnic si sarac pentru ca te coplesesc suferinta si moartea si nu mai ramane loc in fiinta ta pentru Inviere. Accentul dramatic este atat de puternic pana sambata noaptea ca nu mai esti in stare sa te eliberezi si sa fii fericit in duminica Pastelor, cand vezi oameni in haine noi, cand aerul se umple de miresme placute, cand, nu se stie de ce, nu reusesti sa te simti, asa cum ar trebui, mai putin vinovat ca oricand.