Scandalul manipulării dobânzilor Libor: toți au știut, nimeni n-a vorbit

Din cauza modului defectuos în care a fost gândit sistemul de stabilire a dobânzilor, traderii nici nu trebuia să se înțeleagă între ei pentru a manipula Libor-ul (London Interbank Offered Rate), rezultă din concluziile unor autorități de control în domeniu, scrie Bloomberg.

Prin “ghionturi” mici date propunerilor înaintate de propriile firme celor care calculează nivelurile dobânzilor traderii puteau majora valoarea portofoliilor lor sau să reducă pierderile.

“Este cu mult mai ușor să manipulezi Libor-ul decât pare. Nu este nevoie de nicio conspirație”, a afirmat Andrew Verstein, profesor la Yale Law School.

Posibilitatea ca o singură bancă să influențeze dobânzile este scoasă în evidență de e-mailuri și transcrieri ale unor convorbiri telefonice făcute publice după ce banca britanică Barclays a plătit o amendă record de 452 milioane dolari autorităților din SUA și Marea Britanie pentru manipularea indicatorului și de studii academice.

Într-o transcriere a unei convorbiri din aprilie 2008 între angajați ai Barclays, a doua mare bancă britanică după active, și ai Rezervei Federale (Fed) New York, angajatul băncii făcea cunoscut faptul că instituția raportează date greșite la stabilirea dobânzilor pentru a evita “atenția nedorită”, scrie The Wall Street Journal.

În octombrie 2008, după ce criza s-a înrăutățit, un angajat al Barclays i-a spus Fed-ului că Libor-ul este “o mizerie”. Transcrierile au fost publicate de Fed și de Banca Angliei, instituția americană răspunzând unor cereri ale Congresului pentru documente legate de problema manipulării dobânzii.

Documentele arată, de asemenea, că actualul secretar al Trezoreriei Timothy Geithner, care pe atunci era președintele Fed New York, a pus în gardă oficialii Trezoreriei americane și ai altor autorități, din SUA și Marea Britanie, în 2008 despre problemele asociate cu Libor-ul și a propus modificări în modul în care indicatorul este calculat de Asociația Bancherilor Britanici.

Dar documentele oferă doar o imagine parțială a discuțiilor interne legate de problemele cu dobânzile.

Dobânzile Libor sunt calculate zilnic de asociație luând în cosiderare dobânzi de împrumut raportate de un grup de bănci importante la nivel mondial. Acest proces face posibil pentru bănci să raporteze date care le fac să pară mai sănătoase decât sunt în realitate. În timpul crizei financiare Libor-ul a atras atenția autorităților deoarece costurile de creditare ale băncilor erau văzute ca un semn al sănătății lor financiare.

“Sugestii că unele bănci raportează dobânzi mai scăzute pentru a evita să pară slabe apăreau în rapoarte anecdotice și foarte multe e-mailuri, inclusiv de la Barclays, dar și într-o convorbire telefonică din decembrie 2007 cu banca britanică în care se spune că Libor-ul este nerealist de redus”, arată un document al Fed.

Un angajat al Barclays a spus Fed-ului că banca “doar încearcă să se integreze în mulțime” și că “știm că nu avem, mmm, o dobândă onestă”.

Banca este singura care a recunoscut că a recurs la această practică, însă anchete desfășurate în SUA și Marea Britanie vor scoate probabil la lumină și alte cazuri.

Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, ar putea plăti penalități și cheltuieli de judecată de până la 1,57 miliarde dolari, potrivit unor estimări ale Morgan Stanley. Pentru banca britanică RBS plățile s-ar putea ridica la 1,48 miliarde dolari.

După ce au provocat Marea Recesiune, băncile încă se țin de prostii

După ce cea mai gravă criză financiară de după Marea Depresiune economică a retezat picioarele economiei mondiale, regulile noi, mai severe, și controalele interne mai profunde la cele mai mari bănci ale lumii ar fi trebuit să reconstruiască încrederea în sistemul financiar. Dar veștile din ultimul timp fac ca investitorii și publicul să pună sub semnul îndoielii progresul făcut, scrie Thomson Reuters.

Pe lângă scandalul Libor, poveștile de groază care vin din sistemul bancar american includ pierderi enorme înregistrate de JP Morgan după o serie de “pariuri” dezastruoase și o posibilă tentativă de mușamalizare a afacerii și dispariția unor fonduri ale clienților de la firma de brokeraj PFGBest, descoperită după ce fondatorul ei s-a sinucis și a lăsat o scrisoare în care descrie frauda de 20 de ani.

Imaginea este întregită de scandaluri de insider trading care au dus la condamnarea unor manageri de fonduri și nume grele din lumea afacerilor financiare precum fostul director la Goldman Sachs Rajat Gupta.