Schimbarea guvernului nu aduce peste noapte mai mulți bani la buget

În 10 zile vor veni noi miniștri la Palatul Victoria, dar parametrii macroeconomici ai României rămân aceiași: veniturile la buget sunt la un minimul istoric atins în 2011 de 31,4% din PIB, datoria publică este în creștere cu 2 mld.de lei pe lună, deficitul comercial începe iar să-și arate colții, iar numărul de salariați stagnează la 4,2 milioane, cu 600.000 de mai puțini decât în 2008.

Doar schimbarea unor oameni la vârful administrației nu înseamnă dintr-o dată nici competitivitate mai ridicată a economiei, nici reducerea deficitului extern, nici oprirea hemoragiei de bani publici în investiții fără sens sau supradimensionate, nici scăderea cheltuielilor cu dobânzile de 2% din PIB anual.

Dimpotrivă. Conform declarațiilor de până în prezent ale reprezentanților USL, primele măsuri vor fi de “corectare a nedreptăților”, măsuri care însă înseamnă instantaneu un plus de cheltuieli de 2,3 miliarde de lei – 1,3 miliarde de lei majorarea salariilor bugetarilor și un miliard de lei restituirea contribuțiilor de sănătate la pensii.

Opoziția preia puterea pe un val de așteptare uriaș – frustrarea oamenilor este la cote înalte, iar toate privirile sunt spre banii de la buget.

Din acest punct de vedere, președintele, experimentatul Traian Băsescu, a știut cum să-i plaseze o “bombă cu ceas” noului premier: sub pretextul că anunță date de la Finanțe ca să dea un mesaj de încredere piețelor financiare, a subliniat că Trezoreria dispune în rezervă de 5 miliarde de euro. “V-am lăsat 5 miliarde de euro, d-le Ponta”, a fost mesajul. 5 miliarde de euro!, vor spune oamenii. Deci sunt bani. Să ni se dea!

Ce a omis însă să spună președintele este că cei 5 miliarde de euro sunt bani împrumutați. În decembrie 2008, datoria publică era de 27 miliarde de euro, în aprilie 2012 datoria publică este de 50 miliarde de euro. Sigur, este important că există un nivel bun de lichidități, dar situația este clară – banii din portofel nu sunt ai noștri, ci ai altora, și în portofel de fapt avem un mare minus.

Și, cu toată presiunea uriașă a zilei de vineri, este de mirare că Victor Ponta nu a sesizat ce “cartof fierbinte” i-a aruncat așa, în trecere, președintele, și să-i fi amintit că banii sunt de fapt o uriașă obligație.

De fapt, situația guvernului care va administra țara de acum încolo este și mai complicată: este guvernul care va trebui să ramburseze datoria. Guvernul Boc a împrumutat 23 miliarde de euro în trei ani pentru a ține țara în stare de funcțiune – sau cel puțin așa au explicat înalții oficiali, că fără atâta amar de bani luați dintr-o dată, economia nu ar mai fi respirat – guvernul Ponta sau care o mai veni de acum încolo va trebui să facă țara să funcționeze și să înapoieze în același timp cei 23 miliarde de euro împrumutați.

Schimbarea de vineri, 27 aprilie 2012, poate marca politicile economice, dar efectele nu se vor vedea rapid. Este un conflict aici, o tensiune uriașă între așteptările oamenilor și ceea ce poate pune pe masă noul executiv, dată fiind poziția sa.

Ar fi fost mult mai confortabil și mai asigurător ca schimbarea să se fi făcut prin alegeri, nu prin numire. Este de mirare de altfel cum de acceptă USL să intre la putere pe o situație atât de instabilă. Corect era – și pentru țară, și pentru economie, și pentru politicieni și pentru administrație – să fie organizate alegeri anticipate, așa cum s-ar fi întâmplat dacă această moțiune ar fi fost votată în urmă cu un an sau doi.

Sunt prea mari schimbările pe care le propune Opoziția în politica de guvernare, prea multe posturile din guvern, din agenții și din deconcentrate de schimbat, prea complicat de întors un vas atât de mare și de greoi ca administrația românească ca să o poți face fără un mandat clar obținut în alegeri.

Într-un fel, Opoziția încalcă acum chiar ceea ce a cerut – alegeri anticipate.

În varianta unui guvern până în noiembrie, așa cum se profilează, jumătate de an poate fi pierdută pentru economie și pentru administrație, pentru că totul intră în stand-by, în așteptare.

Totul, cu excepția “reparațiilor nedreptăților”, care costă bani. Și este posibil, ca o dată intrat “în logica datului”, noul guvern să intre într-o spirală și mai mare a îndatorării.

Riscul cel mare este să avem un alt an 2009, când deși era clar în ce furtună intrase economia mondială cheltuielile bugetare au continuat să crească și am avut un dublu minus 7: scădere economică și deficit bugetar.

Și în 2012 iarăși veștile din străinătate nu sunt bune, ceea ce se vede în stagnarea exporturilor pe trimestrul unu, după o creștere de 50% în 2010 și 2011: cei mai mari parteneri comerciali ai României, Italia, Franța și Germania sunt în recesiune sau aproape de zero cu creșterea economică.