Schimbarea modificarii

Din perspectiva cetateanului, sufocat de impozite si contributii (si in curand de cheltuielile de intretinere!) constat, cu amaraciune, ca tavalugul modificarilor legislatiei fiscale nu se opreste. In ultima zi de vacanta parlamentara (31 august 2003), guvernul a emis o serie de ordonante care aduc noi modificari legislatiei romanesti accentuand totala stare de confuzie si nesiguranta in care se afla intreprinzatorii (si nu numai ei!). Principalele modificari ale legislatiei fiscale au fost grupate in Ordonanta nr. 86/2003 privind reglementarea unor masuri in materie financiar fiscala.

Ordonanta are doua parti diferite:

CAPITOLUL I. Reglementari specifice in materia financiar-fiscala, o parte care aduce reglementari noi in domenii precum:

– magazinele duty-free,

– introducerea antrepozitelor fiscale (pentru unele produse supuse accizelor),

– plata expertizelor judiciare si

– preluarea activitatii de colectare a contributiilor sociale de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

CAPITOLUL II. Modificarea si completarea unor acte normative in domeniul financiar-fiscal, parte care modifica unele prevederi privind:

– cazierul fiscal (interdictia persoanelor care au fapte de natura penala inscrise in cazier de a infiinta societati comerciale, asociatii si fundatii sau de a fi autorizati pentru desfasurarea de activitati comerciale sau de a fi numiti administratori ai unor societati comerciale),

– colectarea creantelor bugetare (s-a revenit la recunoasterea platii la momentul in care se debiteaza contul platitorului, adica la momentul depunerii ordinului de plata la banca),

– legislatia privind reesalonarile (se mai pot depune cererile de reesalonare conform OUG nr. 40/2002 numai pana la data de 1 decembrie 2003),

– introducerea sistemelor moderne de plata,

– legislatia privind taxa pe valoarea adaugata,

– plata expertizelor contabile din fonduri bugetare,

– importul uleiurilor minerale,

– facilitati fiscale pentru privatizarea IAS-urilor,

– subventionarea dobanzilor pentru tractoarele achizitionate de producatorii agricoli,

– facilitati la importul unor bunuri pentru activitatea de cercetare stiintifica,

– emiterea scrisorilor de confort.

Din tot cuprinsul ordonantei am sa ma refer doar la doua aspecte, cred eu deosebit de importante:

a) Agentia Nationala de Administrare Fiscala (Agentia) si

b) eliminarea facilitatilor fiscale in legatura cu recuperarea arieratelor bugetare.

a) Agentia Nationala de Administrare Fiscala

Prin Ordonanta nr. 86/2003 s-a stabilit cadrul legal prin care colectarea contributiilor sociale (asigurari sociale, asigurari de sanatate, somaj si accidente de munca) se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (Agentia). Incepand cu data de 1 octombrie 2003 activitatea de control in ce priveste contributiile sociale se preia de catre Agentie, urmand ca de la de 1 ianuarie 2004 sa se depuna o singura declaratie privind contributiile sociale la Agentie si, probabil, declaratii individuale la Casele de Pensii, Casele de Asigurari de Sanatate, si Agentia de Ocupare a Fortei de Munca din unitatea administrativa unde se afla sediul agentului economic.

O masura binevenita o reprezinta stabilirea datei de 25 a lunii urmatoare ca termen de declarare si de plata a contributiilor sociale aferente drepturilor salariale (incepand cu 1 ianuarie 2004). In plus, pana la data de 15 februarie 2004 se va depune o declaratie inventar privind contributiile sociale in sold la 31 decembrie 2003 si neachitate pana la 31 ianuarie 2004, inclusiv accesoriile aferente (majorari/dobanzi si penalitati de intarziere, penalitati pentru retinere la sursa). Nedepunerea declaratiei inventar se sanctioneaza cu amenda intre 10,000,000 lei si 30,000,000 lei. In termen de 60 de zile de la publicarea ordonantei Ministerul Finantelor Publice urmeaza sa aprobe norme metodologice de aplicare (nu este prevazuta nici o sanctiune pentru nerespectarea termenului prevazut de ordonanta).

Infiintarea acestei agentii ridica mari probleme de logistica pe care, sincer, nu vad cum ar putea fi solutionate fara informatizare si fara o simplificare a sistemului de asigurari sociale. In acest context, o masura binevenita ar fi includerea contributiilor de asigurari pentru somaj si de asigurari pentru accidente de munca in cota in asigurari sociale si distribuirea acestor drepturi prin casele de pensii si asigurari sociale. Bineinteles ca aceasta inseamna mai putine functii de conducere dar nu cred ca aceasta ar perturba in mod negativ activitatea acestor institutii, ci mai degraba ar aduce economii substantiale.

b) Eliminarea facilitatilor fiscale in legatura cu recuperarea arieratelor bugetare

In ce priveste recuperarea arieratelor bugetare, se pare ca guvernul persevereaza in a acorda un regim fiscal discriminatoriu marilor societati de stat perdante, in speranta unei redresari a acestora, dupa parerea mea extrem de improbabila. Practic, prin ordonanta de rectificare a bugetului de stat s-au acordat noi subventii prin scutirea de plata a impozitelor si contributiilor sociale (cu exceptia celor retinute la sursa) pentru societatile comerciale de stat aflate in subordinea Ministerului Economiei si Comertului si Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Iata ca prin rectificarea bugetului de stat s-au creat doua categorii de contribuabili: cei care platesc impozite si contributii sociale in anul 2003 si cei care nu platesc. Textul legal nu lasa loc de interpretari – regiile autonome, societatile nationale si societatile comerciale de stat sunt scutite de plata obligatiilor datorate de angajatori (adica TVA, contributiile sociale ale angajatorilor, impozit pe profit, poate chiar accize) pentru exercitiul financiar al anului 2003.

Este previzibil ca gaura produsa bugetului de stat si celorlalte bugete sa fie acoperita de intreprinzatorii privati, care mai au la dispozitie numai perioada de pana la 1 decembrie 2003 inclusiv (desi este zi libera, conform legii!!!) pentru a-si reesalona datoriile restante la bugetul de stat. Toate aceste masuri arata ca guvernul nu are nici cea mai mica intentie sa realizeze mult-asteptata si promisa relaxare a fiscalitatii asupra muncii, ci dimpotriva cauta sa atraga, prin mijloace de forta (vezi in acest context si introducerea AVAB pe post de sperietoare pentru datornicii la asigurarile de sanatate!), noi resurse de la agentii privati pentru programele sociale lansate in ultima vreme.

Aceste masuri ridica mari semne de intrebare asupra sanselor de a primi recunoasterea ca economie de piata functionala. Din pacate, continuarea politicii fiscale confuze de pana acum nu este nici in interesul populatiei si cu atat mai putin in interesul intreprinzatorilor. Acestia din urma sunt pusi in fata unei alegeri foarte simple: faliment sau evaziune. Iar numarul atat de mic de falimente inregistrate in Romania pana in prezent arata ce alegere au facut.