Schita de remaniere cu ministri in conservare

Ieri s-a produs o premiera in politica romaneasca post-decembrista: trei ministrii importanti si-au dat demisia, aparent de bunavoie.
Asa ceva nu s-a mai intamplat de mai bine de zece ani, de cand ministrul Muncii, Ion Aurel Stoica si-a dat demisia pentru ca nu a putut gasi solutii pentru un conflict de munca.
Daca in acele timpuri, de copilarie ale democratiei originale, demisia lui Stoica a provocat mirare si i-a adus regretatului politician un mare val de simpatie, ma indoiesc ca in octombrie 2003 cineva din electorat poate privi cu simpatie si intelegere demisiile lui Hildegard Puwak, Mircea Beuran si Serban Mihailescu.
Pe seama celor trei au curs rauri de cerneala si nu in sensul pozitiv. Numele lui Mircea Beuran, un medic competent si un ministru poate bine intentionat, a devenit sinonim cu “copiuta”, dupa cum, in folclorul politic, Serban Mihailescu va ramane perpetuu ca “Micki Spaga”.
Ca un barbat de onoare, doctorul Beuran ar fi trebuit sa isi dea demisia atunci cand a izbucnit marele scandal de plagiat. Poate ca imaginea sa ar fi avut de castigat si Beuran nu ar mai fi avut de trecut prin atatea momente penibile, in centrul carora s-a aflat ulterior. Ministrul Sanatatii nu s-a gandit nici un moment la asa ceva si s-a ascuns dupa iluziile de cavaler al dreptatii care va rapune zmeul cel rau din Sanatate. Iluzii in care credea numai el.
Nici Serban Mihailescu nu s-a gandit vreun moment la demisie, cu toate valurile din jurul afacerii “Busteni”. Fostul secretar general al Guvernului era bine antrenat impotriva raului de mare de cand cu Fanel Pavalache zis “Crapul”.
Pana la afacerea “Bani pentru familie”, Hildegard Puwak a avut o imagine si o reputatie de o soliditate cu adevarat germana. Era atit de sigura de acest soclu incat nu se gandea vreodata sa plece de la Palatul Victoria.
Mi-ar placea sa cred ca demisiile celor trei importante personaje guvernamentale au fost, ca la Ion Aurel Stoica, tot atatea cazuri de constiinta. Insa, imprejurarile nu le recomanda a fi.
A fost nevoie ca in dimineata de 19 octombrie seful Guvernului si partidul la Putere sa se trezeasca in realitatea glaciala a celor 14 la suta participare la referendumul pentru Constitutie.
Sa constientizeze ca nu vremea, ci lehamitea i-a tinut pe oameni in casa. Cu toate declaratiile post-referendum, validarea chinuita a Constitutiei a lasat autoritatile cu o imagine sifonata.Iar imaginea nu se putea netezi decat cu aceste, pana la urma asteptate, trei demisii.
Este o poveste veche de cind lumea: contribuabilului, daca nu ii poti umple portofelul, trebuie sa ii dai circ pe paine, gratis.
Cum nimic nu se pierde si tot ce se poate se recupereaza, premierul si-a luat la revedere de la doamna Puwak si de la domnii Beuran si Mihailescu cu o amicala mangaiere pe umar. Intr-o perioada de conservare, cei trei isi vor reface fortele, isi vor rezolva problemele si, candva, vor fi reintegrati.
Da, sunt “foarte buni profesionisti”, insa unde este etica lor, fara de care nu poti un adevarat profesionist al serviciului public?
Maine oamenii se vor trezi cu alta constitutie si cu noi trei ministri cu durata de viata de 45 de zile.
O luna si jumatate in care unii spun ca se vor rezolva mintenas problemele din sistemul sanitar, se va primeni aparatul guvernamental si in poticnelile pe drumul spre aderare, romanii vor sfarsi prin a lasa Europa cu gura cascata.