Scriitori romani din Serbia (VI)

Vom vorbi de aceasta data despre doua personalitati care nu apartin in mod direct sferei literare (de creatie), ci sunt oameni care au un loc special si fara de care literatura romanilor din Serbia nu ar fi putut fi ceea ce este acum.

E vorba despre profesoara universitara Lia Magdu (n. 1930), critic literar, cercetator lingvistic, om de stiinta, si despre Costa Rosu (n. 1947), bibliograf, folclorist, cercetator literar, publicist, om de stiinta.

O literatura matura este constituita nu numai din operele scriitorilor, ci si din perceptia si receptia lor de catre cititori si cercetatori literari sau din mediul destinat exprimarii creatorilor, lucruri ce compun cadrul conditiilor de supravietuire culturala, chiar si etnica.

Revistele literare sau ziarele reprezinta un loc viu pentru exprimarea creativitatii si a spiritualitatii unei nationalitati, un poligon de joaca si de cautare. Ma refer aici la publicatiile dedicate celor mai tineri, precum “Bucuria copiilor” sau “Tribuna tineretului”, la saptamanalele “Libertatea”, “Cuvantul nostru”, “Vorba noastra”, la revista de specialitate “Traditia” (o revista de etnografie si folclor a romanilor din Serbia), dar si la prestigioasa “Lumina” care traieste de o jumatate de secol, fiind sustinuta de o editura intru totul europeana cum este “Libertatea”.

Posturile de radio si de televiziune din Novi Sad au misiunea speciala si in acelasi timp privilegiata de a putea oferi posibilitati si mai mari de exprimare si afirmare a creativitatii si a potentialelor sufletesti si/ sau spirituale. Aceste institutii sunt adevarate scoli de cadre culturale, de management cultural si de alte servicii necesare pentru un curent civilizat si artistic intr-un anumit spatiu sau stat.

Un rol special este detinut si de institutele/ institutiile de cercetare si stiinta, care se ocupa de folclor si obiceiuri, apoi de institutiile de documentare, care ingrijesc dictionare de scriitori, bibliografii ale revistelor, cartilor, autorilor dar si de universitatile in care se preda Limba si literatura romana de la Belgrad si Novi Sad sau de Societatea de Limba Romana din Voivodina (1962, Novi Sad).

Lia Magdu, nascuta in satul Nicolint, si-a inceput cariera in domeniul educatiei ca profesoara la scoala elementara din localitatea Ecica (1957-1966). Ca alti dascali, si ea avut o perioada de activitate publicistica (ziarista la Redactia Programului in limba romana a postului de radio din Novi Sad, colaboratoare activa a saptamanalului “Libertatea”, a revistelor “Lumina” si “Bucuria copiilor”). Lia se inscrie apoi la studii postuniversitare, obtinand in anul 1979 titlul de doctor in stiinte filologice cu teza de doctorat “Norma si dialect in limba scriitorilor banateni de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea”.

Cariera universitara si-a inceput-o in 1974, cand a fost numita lector de Limba si literatura romana la Facultatea de Filozofie din Novi Sad. Odata cu infiintarea Catedrei de Limba si literatura romana (1981) are “gradul” de conferentiar universitar, si apoi profesor. Pana la pensionare (1996) a condus aceasta sectie.

Din bogata sa activitate mai subliniem cateva lucrari de referinta, precum “Aspecte ale cultivarii limbii romane in Voivodina” (1980), “Proza scriitorilor romani din Voivodina (1945-1985): studii de limba si de stil” (1986), “Studierea limbii si literaturii romane la facultatea de filosofie din Novi Sad (1974-1994/95)” (1996), “Cercetarea limbii, literaturii si culturii minoritatilor nationale din Serbia” (1996-2000)… Numai cu cartea “Cugetari” (1996) a iesit din rama stiintei, folosind forma insemnarilor confesive si pe cea a jurnalului.

Costa Rosu nu a avut cariera universitara, ci o bogata activitate de publicist in toate ziarele importante ale romanilor din Serbia (in perioada 1970-1989), apoi de cercetator (este unul dintre cei mai valorosi specialisti in folclor), realizand lucrari de anvergura ca “Dictionarul literaturii romane din Iugoslavia” (1989) si luand parte la mari proiecte bibliografice, precum “Bibliografia Editurii Libertatea” (1945-1995 si 1995-2005), “Bibliografia saptamanalului Libertatea” (1997), “Lexiconul jurnalisticii romanesti din Iugoslavia” (1998).

Ca scriitor a debutat cu proza scurta in revista “Lumina” (1969), iar ca folclorist si-a inceput marile proiecte cu profesorul Radu Flora, colaborand in 1982 la selectiile din folclorul literar banatean “Foaie verde, spic de grau” si “Foaie verde, lamaita”, unde sunt adunate peste 1.500 de creatii culese “din popor” in Voivodina, precum si in Serbia de rasarit. Costa Rosu a participat la multe intalniri sau congrese ale folcloristilor din lume, relevandu-se drept un specialist remarcabil, fapt confirmat in 1996 prin “Proverbe si zicatori banatene”.