Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Scriitori romani din Serbia (XII)

Ion Marcoviceanu, prozator, poet si publicist (n. 1922, Selus - m. 2001, Novi Sad), este o personalitate deosebita in mediul romanilor din Voivodina. A avut o viata lunga si bogata in evenimente. In perioada ocupatiei germane, ca promotor al ideilor progresiste a ajuns in mai 1943 in lagarul de la Bechcerec (astazi Zrenjanin)

Ziarul Financiar · 25 mai 2006 · 3 min de citit

Ion Marcoviceanu, prozator, poet si publicist (n. 1922, Selus – m. 2001, Novi Sad), este o personalitate deosebita in mediul romanilor din Voivodina. A avut o viata lunga si bogata in evenimente. In perioada ocupatiei germane, ca promotor al ideilor progresiste a ajuns in mai 1943 in lagarul de la Bechcerec (astazi Zrenjanin). A fost prizonier impreuna cu Vasko Popa.

Face parte din grupul scriitorilor romani care au intemeiat cercul literar “Lumina” din satul Costei (1946). Isi incepe activitatea ca ziarist la “Libertatea”. Dupa mutarea la Novi Sad, Marcoviceanu a devenit primul redactor principal al emisiunilor in limba romana la postul de radio Novi Sad – tocmai infiintat -, unde va ramane 24 ani, pana la pensionare.

In 1962 este printre fondatorii Societatii de Limba Romana, iar in 1990 este angrenat in initierea Comunitatii Romanilor din Iugoslavia (prim vicepresedinte), apoi si ca presedinte de onoare al Miscarii valahilor si romanilor din Iugoslavia. Evident, are o activitate politica de invidiat. Din biografia lui de ziarist trebuie mentionata si colaborarea la periodicele “Cuvantul romanesc” si “Vorba noastra”, unde a comentat pentru confratii sai multe probleme politice si culturale.

Debutul literar al lui Ion Marcoviceanu are loc in “Libertatea” (1946) si “Lumina” (1947), cu aceasta din urma avand o legatura speciala: membru al redactiei in perioada 1961-1967 si membru al Consiliului revistei. Inceputul lui literar a fost cu versuri, dar din 1950 publica si proza. Debutul editorial a venit destul de tarziu, cu volumul de povestiri “Asa le-a fost ursita” (1969). Au urmat schite si povestiri: “Frunze uitate in vant” (1983). In sfarsit, a publicat si un volum de versuri intitulat “Defileul arborilor” (1990). A realizat si cateva manuale scolare, precum si traduceri din literatura sarba contemporana.

Poet si ziarist, Cornel Balica (n. 1929, Costei – m. 1994, Panciova) a fost toata viata legat de “Libertatea”: a lucrat la ziar din 1950, intre 1974-1975 a fost redactor sef al saptamanalului, iar cartile sale de poezii, versurile si piesele de teatru pentru copii, traducerile au fost publicate la editura cu acelasi nume. A semnat versuri si note de calatorie in 1952. A debutat editorial cu cele 14 poeme din volumul “Versuri” (impreuna cu Iulian Bugariu, Miodrag Milos si Simion Draguta – 1962). Au urmat inca patru volume de versuri: “Recolta soarelui” (1969), “La rasarit de amintiri” (1977), “Soare nedeslusit” (1984) si “Rame negre” (1992). Succes a avut si volumul de versuri pentru copii “Abecedarul zoologic” (1980). A tradus din slovena povestiri pentru copii de France Bevk si Mate Lovrak. Cornel Balica a colaborat la diverse reviste din Romania, precum “Orizont” (Timisoara), “Cronica” (Iasi), “Familia” (Oradea). A tradus “Antologia poeziei moderne sarbe pentru copii” de Milan PraA?ic.

Poet, prozator si dramaturg, Miodrag Milos, nascut in 1933 in Aleksinac, Serbia (in zona unde nu au trait romani), are o opera literara foarte variata: poezie si versuri pentru copii, proza scurta, romane, amintiri, scenarii radiofonice, traduceri din literaturile popoarelor si nationalitatilor iugoslave. A debutat in revista “Lumina” in 1953, iar in limba sarba doi ani mai tarziu, in prestigioasa revista sarba “Polja” (Campia), care pe atunci era condusa de poeta Florica Stefan. A debutat editorial in 1962 in volumul colectiv “Versuri” (impreuna cu I. Bugariu, C. Balica, S. Draguta), la editura “Libertatea”, Varset . Din 1975 incepe sa se ocupe intensiv de poezia pentru copii, cu care a avut succes si priza la public. A fost in aceasta perioada si redactorul revistei “Bucuria copiilor”, membru al Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia si vicepresedinte al Societatii scriitorilor din Voivodina si, timp de mai multi ani, presedinte al Activului literar al Societatii de Limba Romana. Miodrag Milos participa la diferite manifestari literare din tara si strainatate: de mai multe ori la “Zmajeve igre”/ Jocuri de Zmeu (Novi Sad), apoi la Berlin (1977), la intalnirea scriitorilor europeni de literatura pentru copii si tineret, la Busteni (1985), la intalniri literare in Suedia, Germania, Uniunea Sovietica (Moscova,1983)…

De multe ori Miodrag Milos a fost premiat pentru activitatea sa literara, in cateva randuri obtinand premii acordate de revista “Lumina”; in anul 1982 a primit “Neven”, premiu iugoslav de prestigiu. Despre creatia lui au scris numerosi critici literari, precum Radu Enescu, Ileana Magda, Simion Barbulescu, Stefan N. Popa, Ion Deaconescu si altii. A publicat patru volume de versuri, patru carti pentru copii, drama “Traseu secundar” (1973), o carte de proza (“Medalioane”, 1984), un volum de amintiri si trei romane: “Incercarea de a zbura” (1988), “Calea scorpionilor” (1989) si “Vant de rasarit” (1995).

Citește și