Scriitori romani din Serbia (XIV)

Cine este Poetul Ioan Flora?

– “Exista patru mari poeti romani postmoderni (ironici, parodici, aluzivi), autori ai unor epopei ”fragmentare” care pot defini spatiul sud-est european: Mircea Cartarescu cu Levantul, Emilian Galaicu-Paun cu Cel batut il duce pe cel nebatut, Ion Muresan cu Cartea de iarna si Ioan Flora cu O bufnita tanara pe patul mortii.” (Cornel Ungureanu)

– “Romanul Flora este deopotriva sarb si balcanic. Dar limba poeziei sale este inchisa intre granitele unei particularitati etnice.” (Ioan Buduca)

– “Pentru mine, asa cum am scris-o si altadata, Ioan Flora este Poetul, asa cum pentru generatia de dinainte a fost Nichita Stanescu.” (Constantin Stan)

Iar pentru mine, in contextul actualei istorii literare a romanilor din Serbia, Ioan Flora e fara discutie cel mai important scriitor (si poet, si traducator).

Cand si cum a ajuns in Romania?

Fara sa luam in considerare faptul ca a absolvit Facultatea de Litere (romana-franceza) la Bucuresti, ci la ceea ce spunea Geo Bogza referitor la tanarul poet abia debutat cu Valsuri, 1970, la Panciova: “treapta de la care porneste e foarte inalta”; si il vedea “conectat” la “marea poezie moderna a lumii”.

Pentru mine, in acelasi an (1989) cand poetul a fost confirmat si de marele critic literar Srba Ignjatovic (actualmente, Presedintele Uniunii Scriitorilor din Serbia) cu ocazia aparitiei Poemelor alese (in limba sarba, cartea avand peste 500 de pagini!): “Ioan Flora este inca de pe acum o incontestabila prezenta poetica de prima importanta, atat in spatiul nostru literar, cat si in cel romanesc si balcanic”. Atunci, la varsta de 49 de ani, autorul avea 8 volume originale traduse in 10 volume si 4 limbi din spatiul nostru mioritico-balcanic.

Ce a tradus poetul si ce s-a tradus din opera lui Ioan Flora?

Din lista destul de mare a titlurilor ne oprim numai la doua lucrari care vor ramane multa vreme neintrecute: Vasko Popa si Antologia Poeziei sarbe.

Ioan Flora a tradus integral, in romaneste, opera poetica a lui Vasko Popa (poetul european de origine romana si de expresie sarba). Opt secole ale poeziei sarbe, de la Sfantul Sava (secol XIII) pana la “tanarul clasic” Dragan Jovanovic Danilov (n. 1960). In total, 117 poeti. Aceasta este cea mai ampla prezentare a poeziei sarbe intr-o alta limba. A avut doua editii diferite (1999, 2004).

Nici sarbii nu au ramas “datori” fata de poet. Din 1975, cand a aparut prima carte a lui (in traducerea poetei Iasna Melvinger), au aparut inca 8 carti. Cu poezia lui s-au “luptat” Milan Uzelac, Florica Stefan, chiar si subsemnatul, iar cel mai mult, un alt poet important si prieten al lui Flora, Adam Puslojic, care a tradus 5 volume. Ioan Flora o singura data a tradus un grupaj din versurile sale in revista “Sveske” (Caietele) din orasul sau Pancevo… Eu nu pot sa-mi ascund tristetea pentru ca a ramas ceva foarte important; o carte la care el a tinut enorm, Medeea si masinile ei de razboi (1999; editia a II-a, 2002). Nici Adam, nici eu nu am terminat traducerile. In aceasta vara voi incerca sa realizez cu colegii mei de peste Dunare (unde Ionica era iubit si apreciat), in sarba, ceea ce a ramas netradus. Sa facem pentru el ceea ce el a facut cu opera poetica lui Vasko Popa!

Poezia lui Ioan Flora, in afara celor 8 volume din limba sarba, este tradusa in 8 limbi (engleza, franceza, germana, italiana, suedeza, slovaca, maghiara, macedoneana). Am aflat de la Tomas Salamun, vara trecuta, la Liubliana, ca marele poet Charls Simic s-a bucurat de poezia lui Flora care urma sa apara in America.

Cate antologii de versuri i-au aparut lui Ioan Flora?

Numai sase in romaneste. De fapt, numarul e mai mare pentru ca multe din cartile publicate in strainatate sunt si selectii de poezii.

A scris cineva negativ despre poezia lui Ioan Flora?

Numai Alex Stefanescu.

Ce se poate spune despre atelierul poetului, ce a ramas in faza de proiect?

Multe, pentru ca evident era grabit in ultimii cinci ani, in special. Din cate stiu eu, din intalnirile noastre la un pahar de vorba, sau de tuica sarbeasca, pot sa marturisesc despre cateva proiecte literare. A avut un manuscris cu titlut Batranul Werther de unde mi-a citit de cateva ori. La el a lucrat intensiv in perioada 2002-2003. Stiu despre o antologie de poezie balcanica (el a tradus din spatiul post-iugoslav tot ce era legat de poezia sarba, croata, bosniaca). Despre acest proiect stie mai multe prietenul lui inca din anii de studentie, Gheorghe Craciun.

Ultima carte a lui Nichita Stanescu, scrisa la Belgrad, inca nu e publicata ca volum. E intitulata Dialog in triunghi si acolo se afla Nichita impreuna cu Ioan Flora si Adam Puslojic. Cele mai multe episoade legate de aceasta carte s-au petrecut la Pancevo, unde Flora locuia atunci. Sotia Poetului poate sa confirme multe pentru ca i-a gazduit pe scriitori niste zile bune…