Scriitorul curtat de toată lumea/ de Ziarul de duminică

Alex Ștefănescu

Jurnal secret. Serie nouă

(2009-2015)

Guest star – Costel Pătrășcan

Editura Corint

„Fac foarte rău că public această nouă carte, Jurnal secret. Serie nouă (2009- 2015). Și l-am mai și atras pe Costel Pătrășcan în această aventură, un grafician ultra talentat, de care trebuia să am mai multă grijă. Deja sunt prea multe cărți pe planetă (care, îngreunată excesiv, se abate discret de la orbita ei în jurul Soarelui).

Eu, cel puțin, mă simt invadat de cărți și numărul lor crește în fiecare zi. Unele le cumpăr, altele îmi vin prin poștă, iar altele îmi sunt date, cu dedicație, chiar de autori, într-o noapte, când aveam insomnie, Shakespeare însuși mi-a oferit un volum de sonete, dar ne-am luat cu vorba și a uitat să-mi dea un autograf.

Îmi trebuie multă ingeniozitate ca să mai găsesc câte un loc disponibil pentru noile apariții. Pe birou nu mai am unde să-mi pun coatele din cauza teancurilor de cărți. Alte teancuri pot fi văzute pe pervazul ferestrei din fața mea, pe computer, pe boxe, pe imprimantă și pe covor, lângă sca­unul pe care stau. Genunchii mi-i las cu greu liberi pentru eventualitatea că mă vizitează vreo blondă.

În curând, cărțile mă vor da afară din casă și am să ajung un copil al străzii. Am să dorm prin canale, dar mi-e teamă că și acolo am să încep să adun cărți. (…)

Și iată că acum, la tot aceste surplus de cărți, mai adaug una. Va fi, probabil, cea mai bună din întreaga mea bibliotecă, dar asta nu e o scuză. Mai bine o păstram nescrisă, în minte, ca pe o frumoasă fără corp. Dar sunt și eu un biet bărbat, cum să mă mulțumesc cu o frumoasă fără corp?”

Noua apariție semnată de criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu, continuarea foarte cunoscutului „Jurnal secret”, păstrează absolut toate caracteristicile scrisului  acestui enorm iubitor de literatură: umor usturător, curaj lingvistic, frumusețe a frazei, surprinderea esențialului în câteva vorbe. Într-un paragraf, două, Alex Ștefănescu punctează detalii care rămân încastrate în mintea cititorului, lămuritoare pentru o anume situație, la care, aproape sigur, nici protagoniștii lor nu s-ar fi gândit. Cartea, ca și precedanta, mustește de întâmplări de toate felurile, amuzante, triste, definitorii, dar mai ales de personaje, majoritatea cunoscute cititorului de orice fel. Citindu-l pe Alex Ștefănescu, ai impresia că el cunoaște toată lumea, că toată lumea, cel puțin cea importantă și care contează, îl vizitează, îi vorbește, îl ascultă, vrea să-i fie în preajmă.

Toate acestea sunt subliniate de Tudorel Urian pe coperta a patra a cărții: „După apariția monumentalei (la propriu) «Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000», Alex. Ștefanescu este omul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex. Ștefanescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care își propun să îl ignore ajung până la urmă să își piardă cumpătul, încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea și popularitatea. Alex. Ștefanescu este, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alții dușmani de moarte (cei neinclusi în Istorie și cei mentionați în emisiunea sa TV rezervată cărților proaste, «Tichia de mărgăritar»). În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranța secretă că i-ar putea intra în grații și că în felul acesta și-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.”