Scrisori de odinioară și mailuri de acum/ de Stelian Țurlea

Chris Simion
Ce ne spunem când nu ne vorbim
Editura Trei
Romanul are în centru o fată căreia i se pune un diagnostic fatal. Drept urmare, își abandonează iubitul, părinții și prietenii, însă după doi ani își reface analizele și află că este perfect sănătoasă. În momentul în care vrea să revină în povestea din care fugise, descoperă că nimic nu mai este ca înainte. Romanul este structurat ca o corespondeță pe e-mail între două personaje: “Ceea ce își spun direct, ceea ce scriu și nu trimit și rămâne în «draft», ceea ce scriu și șterg și ajunge în «trash»”, declară Chris Simion. Romanul are, precizează autoarea, două volume. Primul este publicat de Editura Trei, al
doilea se constituie într-un spectacol de teatru și nu va fi publicat niciodată ca text. Cele două volume sunt independente. Chris Simion a înființat, în anul 2000, Compania de Teatru D’AYA, iar în 2006 Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache.

Neagu Djuvara
Însemnările lui Georges Milesco
Roman autobiografic
Editura Humanitas
Ediția a doua, revăzută. “Cartea aceasta – scrie Djuvara în Cuvântul înainte – am scris-o mai întâi în franțuzește la Paris, în 1958-1959. Era un moment dramatic al istoriei noastre și al vieții mele în particular: deznădejdea de după înăbușirea revoluției ungare din 1956, decepțiile mele din anul petrecut la Radio Europa Liberă, la München, grava dezbinare dintre mine și soția mea… E o carte tristă și profund pesimistă de la mijlocul vieții mele, în care trec pe seama eroului, Georges Milesco, mai toate avatarurile vieții mele de până atunci. Am dat manuscrisul amicului meu Emil Cioran ca să-l citească. Mi-a spus cam așa ceva: “E bine scris, dar ai prea puține șanse s-o publici… Nu e în stilul «noului roman». Apoi, participarea la războiul împotriva Uniunii Sovietice, atât de îndrăgită de franțuji!… Dar, dacă ajungi odată cunoscut în alt domeniu (se gândea la teza mea de filozofie a istoriei), poate ai să poți”… Acel moment s-a prezentat vreo 45 de ani mai târziu, în România, și am îndrăznit să public cartea, tradusă de mine în românește.”

Caius Dobrescu
Minoic
Editura Polirom

După “Teză de doctorat”, un roman de peste 800 de pagini, Caius Dobrescu publică acest roman subintitulat “thriller”, aproape la fel de stufos, de 700 de pagini. Eroul, Nicu Stoica, ziarist și autor al unui volum de versuri, ajunge în orașul american Shebango cu o bursă intermediată de un fost coleg de facultate care reușise să fugă din România comunistă și făcuse carieră în Statele Unite. Numai că acolo nu-l găsește pe prietenul către care tot expediază mesaje într-un alfabet “minoic” inventat de ei pe vremea studenției. Eroul bâjbâie într-o lume pe care n-o înțelege. Apar mulțime de personaje, într-o acțiune stufoasă, ce se desfășoară din interbelic până în zilele noastre. Romanul e la fel de dificil ca precedentul, pentru că, parțial, este un roman cu cheie, iar pe de altă parte…

Sorin Gherguț
Orice
uverturi & reziduuri
Editura Pandora M
Poetul Sorin Gherguț a revenit pe piață, după opt ani de tăcere, cu un volum de versuri care a coincis cu lansarea de către Editura Pandora M a unei noi colecții, “Cercul Poeților Apăruți”, coordonată de Svetlana Cârstean. S-a spus despre acest volum că are să modifice ierarhiile poeților din ultimii ani, să seducă până la lacrimi, să încânte și să nu-și găsească vreo concurență. “(ce se cuvine, se cuvine și aia trebuie făcut/ ce nu se cuvine nu se cuvine și/ respectiv/ e urît// nu-i frumos ce-mi place mie, e frumos ce-ți place ție:/
tehnica și lumea vie/ arta-i fudulie// arta este fudulie/ tehnica și lumea vie/ sînt frumoase, -mi plac și mie.)”

Albert Camus, Rene Char
Corespondență
1946-1959
Editura RAO
Ediție stabilită, prezentată și adnotată de Franck Planeille. Traducere din limba franceză de Vasile Savin. Albert Camus și Rene Char erau prieteni, locuiau în același imobil, dar își scriau când plecau în alte localități. Corespondența lor se întinde cu puțin peste doisprezece ani, dar este vorba de o corespondență neregulată în care Char, spre deosebire de Camus, rareori își datează scrisorile. Editorii au avut prin urmare mult de lucru, pentru compararea datelor. Cei doi, precizează editorul, își descoperă treptat, ca să reluăm a expresie a lui Rene Char “un ținut dincolo de aparențe” comun. “Nu sunt doar doi oameni care se întânesc în 1946, ci doi imenși artiști foarte diferiți unul de celălalt și totuși apropiați în acest <<râu subteran>> de care doar operele lor ne pot apropia. Prietenia este acea descoperire ce-i depășește pe indivizi, care lărgește spațiul fiecăruia ca artist.” Cei doi își transmit gânduri de lectură și admirația unul pentru celălalt.

Panos Karnezis
Infamii mărunte
Editura Leda
Traducere din limba engleză de Mirella Acsente. Panos Karnezis s-a născut în Grecia în 1967, a studiat ingineria în Anglia și a lucrat pentru o vreme în industrie, înainte de a începe să scrie în limba engleză. Prima sa carte, cea de față, este o culegere de povestiri cu atmosferă mediteraneană, a căror acțiune se petrece într-un mic sat grecesc anonim. Personajele sunt diverse – preotul, frizerul, târfa satului, doctorul, croitoreasa, primarul, dar și unele fabuloase, un cetaur, un papagal, un cal. O carte care a fost primită cu entuziasm de critici și de publicul larg, Karnezis fiind salutat ca una dintre vocile proaspete ce promit să se plaseze în liga maeștrilor narațiunii europene.