Secretele creierului uman – (I)/ de Sandra Aamodt, Sam Wang

Această carte trebuie înțeleasă ca pe un ghid turistic: vom descoperi cele mai frumoase și cele mai interesante locații din creier. Dar această călătorie nu trebuie pornită neapărat cu începutul. Poți începe cu ce parte dorești și să o citești pe bucăți pentru că fiecare capitol este de sine stătător. Fiecare secțiune prezintă aspecte amuzante, ponturi și tertipuri cu care să îți amuzi prietenii la petreceri și câteva sfaturi practice care să te ajute să îți folosești creierul mai bine. Îți vom arăta câteva trucuri și scurtături pe care le folosește creierul și cum să profiți de ele pentru a-ți îmbunătăți performanțele.

În Partea 1, aducem la scenă deschisă eroul principal, creierul. Tragem cortina pentru a vă arăta ce se întâmplă în spatele scenei și ce și-a planificat creierul în agendă pentru a te ajuta să supraviețuiești în lume.

În Partea 2, facem un mic tur al simțurilor, oferindu-vă explicații despre vedere, auz, miros, gust și simțuri tactile.

În Partea 3, plecăm într-o escapadă de-a lungul vieții, în care vom vedea cum se schimbă creierul de la naștere, prin copilărie, adolescență, la viața de adult și în final la bătrânețe.

În Partea 4, punem sub lupă sistemul emoțional al creierului pentru a vedea cum ne ajută emoțiile să ne trăim viața din punct de vedere afectiv.

În Partea 5, discutăm despre raționament, inclusiv abilitatea de a lua decizii, inteligență și diferența dintre sexe în cunoașterea noastră.

În Partea 6, examinăm stările modificate ale creierului – conștiința, somnul, drogurile, alcoolul și bolile.

În zecile de ani de studiu și de scrieri despre neuroștiință, ne-am regăsit de multe ori discutând despre creier în cele mai ciudate locuri: cu stilistele la coafor, în taxiuri și, ocazional, chiar în lift. Cu toate că e greu de crezut, oamenii nu fug (de obicei) de acest subiect. Ci dimpotrivă, pun tot felul de întrebări interesante de genul: “Când beau, îmi distrug celulele nervoase?” “E bună toceala în cazul examenelor?” “Dacă îi pun copilului muzică în timpul sarcinii, se naște mai deștept?” “Ce se întâmplă cu copilul meu adolescent? (sau cu părintele meu?)” “De ce nu mă pot gâdila singur?” “Sunt bărbații și femeile într-adevăr diferiți?” “Poți să rămâi amnezic de la o lovitură la cap?”

Toate aceste întrebări se adresează creierului, fantasticei mase de 1 380 de grame de materie cenușie din craniu, care ne face să fim cine suntem. Creierul ne ajută să admirăm apusul soarelui, să învățăm o limbă, să spunem o glumă, să recunoaștem un prieten, să fugim de pericol. Pe scurt, suntem proprietarii celei mai incredibile mașinării din lume – creierul uman.

În ultimii 20 de ani, cercetătorii în neuroștiință au studiat în amănunt felul în care creierul face posibile multe dintre aceste lucruri. Este într-adevăr un subiect complicat, dar nu ar trebui să intimideze pe nimeni. Iar această carte te va ajuta să pătrunzi în lumea creierului pentru a vedea cum funcționează cu adevărat – și cum poți să îi îmbunătățești performanțele.

Creierul are multe modalități prin care poate să își facă treaba, inclusiv diverse trucuri și scurtături care îl ajută să lucreze eficient – dar care ne pot duce la comiterea unor greșeli previzibile. După ce vei citi această carte, îți vei da seama cum ajungi să îndeplinești anumite sarcini zilnice. Pe parcursul materialului vom explora câteva dintre miturile pe care probabil le auzit și le credezi, numai pentru că “toată lumea știe” că sunt adevărate. De exemplu, faptul că folosești doar 10% din creier. (Hai, nu zău!)

A ne cunoaște mai bine creierul este nu numai amuzant, dar și util. Îți vom arăta cum unele schimbări minore în viață te pot ajuta să îți folosești mai bine creierul, pentru a duce o viață mai productivă și mai fericită. Îți vom arăta, de asemenea, și cum pot bolile să dăuneze creierului – și vom discuta modalitățile de prevenire și de remediere a acestor probleme.

Putem avea încredere în creier?

Creierul ne minte de multe ori. Nu ne place să fim noi cei care îți dăm vestea proastă, dar e adevărat. Chiar și atunci când creierul îndeplinește funcții dificile și esențiale, nu prea ne ține la curent cu ce se întâmplă.

Evident, creierul nu intenționează să mintă. În cea mai mare parte a timpului își vede de treabă sârguincios, muncind din greu să ne asigure supraviețuirea, ajutându-ne să ne îndeplinim visurile într-o lume atât de complicată. Însă, pentru că, de cele mai multe ori, suntem obligați să reacționăm rapid în situații de urgență sau de noroc nesperat, creierul ne dă un răspuns imediat, pe jumătate gândit, pe jumătate ghicit, și nu răspunsul perfect, pentru care ar ava nevoie de mai mult timp. Având în vedere complexitatea lumii în care trăim, creierul trebuie să aleagă căile cele mai scurte pentru a ajunge la un răspuns, făcând o multitudine de presupuneri. Creierul minte de cele mai multe ori în interesul nostru, dar ne și poate face să comitem greșeli previzibile.

Încercăm pe această cale, printre altele, să te ajutăm să înțelegi aceste tipuri de scurtături și de presupuneri ascunse pe care creierul le folosește pentru a te susține pe parcursul vieții. Sperăm că aceste cunoștințe te vor ajuta să îți dai seama mai ușor când creierul este o sursă de informații de încredere și când te poate induce în eroare.

E mai greu să te uiți la o fotografie decât să joci șah

Trăim cu impresia că știm ce face creierul, când de fapt conștientizăm doar o fracțiune din activitatea lui – dincolo de aparențe, creierul face munca cea mai grea fără ca noi s-o știm.Când oamenii de știință au început să scrie programe de calculator care să imite abilitățile umane, și-au dat seama că e relativ ușor să faci un computer să respecte reguli logice și să realizeze operații matematice complicate, dar este foarte greu să îl faci să redea ceea ce vede într-o imagine vizuală sau să se miște neobservat prin lume. Astăzi, se mai întâmplă ca cele mai performante programe de șah să învingă un maestru în domeniu, dar orice copilaș poate oricând să facă knock-out un program de top în ceea ce privește înțelegerea lumii vizuale.

Se pare că un prim pas dificil în acest sens este identificarea obiectelor individuale într-o imagine. Când ne uităm, de exemplu, la o masă aranjată pentru cină, ne dăm seama imediat că paharul este un obiect care stă în fața unui alt obiect, cum ar fi o vază cu flori, dar se pare că, pentru creier, această percepție este un calcul sofisticat cu mai multe variante de interpretare. Ambiguitatea percepției nu este observată decât ocazional, ca atunci când vedem ceva pe moment, dar nu îndeajuns cât să îl identificăm corect, cum ar fi bolovanul negru din mijlocul șoselei noaptea, care, atunci când ne apropiem, se transformă subit în pisica neagră a vecinului. Creierul clasifică aceste variante în funcție de experiența acumulată cu privire la obiectele respective, inclusiv ținând cont de contactul cu ambele obiecte separat sau în diverse combinații. Ai făcut vreodată vreo fotografie în care un copac pare că răsare direct din capul cuiva? Când ai făcut poza nu ai observat problema; creierul a separat cele două obiecte în funcție de distanța dintre ele și ochii tăi. Însă fotografia, în realitate dublu dimensională, nu conținea aceste informații despre distanță, așa încât obiectele au apărut suprapuse.

Sandra Aamodt, Sam Wang – Secretele creierului uman. De ce pierdem cheile de la mașină, dar nu uităm cum să conducem și alte enigme ale vieții. Editura Litera, colecția IQ230. Traducere de Maria Melania Tudorancea