Secvente - Episodul 2

Filtru total

Cu prilejul escaladarii conflictului din Orientul Mijlociu, organele de politie au organizat un filtru total in Biblioteca judeteana din Timisoara. Au fost controlate, in total, 256 de vehicule, inregistrandu-se 102 contraventii si infractiuni in trafic, cei vinovati urmand a fi trasi la raspundere, civil si/sau penal.

Astfel, cititorii Dorin Popa (48 de ani) si Aurel Cristi (43) circulau la volanul unor „Breban” si „Buzura” cu grave defectiuni la sistemele de franare si directie. Intrucat cei doi contravenienti au refuzat sa opreasca la semnalul agentilor, capturarea lor a necesitat o scurta actiune de urmarire, siguranta participantilor in traficul literar fiind serios perturbata. Ulterior, procedandu-se la recoltarea probelor biologice, s-a constatat ca respectivii prezinta in sange o imbibare de Ileana Vulpescu peste limita admisa de lege.

Totodata, au fost ridicate certificatele de inmatriculare ale unui numar total de 23 teze de doctorat, care depasisera viteza legala de deplasare, cu 25-75 de Patapievici la suta de pagini. Conducatorii acestor vehicule au fost amendati, cu sume cuprinse intre cinci minute si 48 ore de lectura in folosul comunitatii. Pentru trei dintre contravenienti, s-a dispus masura de suspendare a permisului literar, pe perioade intre una si trei luni.

Doar cu avertisment verbal a fost sanctionata Andreea Marin, de profesie vedeta TV, care, la volanul unui splendid „Coelho 2002″ automatic, a depasit ilegal un „Casares 1992″ si un „Llosa sport”, cu an de fabricatie incert.

Cum se-ntampla mai mereu in astfel de cazuri, pe durata filtrului s-au petrecut cateva grave evenimente, cu urmari nedorite. Bunaoara, un autobuz „Sadoveanu-Pravda” model 1958, lipsit de revizia tehnica anuala, care transporta intr-o maniera sufocanta copii la scoala, s-a rasturnat intr-o curba, in conditiile neadaptarii vitezei la specificul de trafic. Din fericire, copiii raniti in accident, aflati la clinica de Reanimare a Spitalului universitar, au suficiente sanse de supravietuire.

Au mai primit amenzi, cu plata in natura, cateva vehicule poetice, cu tractiune animala, care ofereau o nota inadecvata circulatiei pe autostrada, aspectul lor necioplit contrastand cu ultimele modele decapotabile, cu vers liber, tabla copertei aurita si cotorul automatizat.

Tot prin vigilenta, dublata de talent politienesc, au fost descoperite cateva masini – amintim un „Mischiu” de teren si-un „Simirad” utilitar – circuland cu numere de inmatriculare false, urmand a se stabili prin ancheta filiera care le-a plasat in circulatie.

Tocmai cand actiunea politieneasca se apropia de final, pe autostrada 1 a bibliotecii si-a facut aparitia coloana de volume prezidentiale, revenind dintr-o vizita de lucru, cu girofarul sunand elogios, amical. Ca un fapt lipsit de semnificatie, nu si de un anume amuzament, poate fi amintit ca unui vehicul din coloana prezidentiala i-a explodat pneul fata-stanga, accidentand cativa pietoni aflati pe trecere.

Dar asemenea evenimente izolate trebuie intelese si scuzate, ele fiind inevitabile, omenesti.

De Pasti

Nu mai putin de trei cadre metalice pentru scuturat covoare sunt amplasate in preajma noului meu apartament de la demisolul blocului, nu mai putin de trei. E de inchipuit, asadar, cu ce ferfenite de creier intampin sfintele sarbatori de Pasti si Craciun, mai cu seama ca – in pofida eforturilor mele – n-am reusit sa culeg beneficii de meloman din aceasta activitate gospodareasca – la urma urmei – cu totul laudabila, chiar daca nu indeajuns de creativa, pentru gustul meu.

Totusi – n-o fac pe propriu-mi agent publicitar – n-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata un ascultator pasiv. Inmagazinand, pritocind si comparand, degustand si plescaind, am atins marea performanta in auditia covoarelor scuturate.

Astfel, dupa intensitatea si puritatea sunetului, pot indica, fara greseala, calitatea instrumentului de scuturat, materialul din care-i confectionat covorul, alaturi de sexul, varsta, profesia, uneori si situatia militara a gospodarului.

De pilda, in Vinerea Mare, mi-a sunat desteptarea un covor inflorat de iuta, deparazitat de praf cu o paleta de lemn, incaputa pe-o mana de lacatus, somer de doua luni; in vreme ce stingerea mi-a fost dictata de-un covor persan, cum are si Arafat in sufragerie, pus in valoare sonora c-o paleta de cires, manevrata de-o incheietura fina, studenteasca, nervoasa, bucle roscate, glezne, talie… sa ne oprim aici, totusi.

Dar, in ciuda everesturilor cucerite de mine cu auditia concertelor de Pasti la cele trei cadre la care-s racordat, as fi sfarsit in bratele plictisului, daca anul acesta, cu cateva ore inainte de Inviere, iepurasul nu ne-ar fi adus tuturor vecinilor o surpriza, pentru care-i multumim din suflet, si-l asteptam si la anul, cu ceva pe masura.

*

De obicei, din covoarele supuse corectiei Pastelui si Craciunului iese praful, sub forma de nori de diferite consistente si geometrii. Anul asta, insa, dupa ce Maricica – slujnica profesorului de „Drept Penal” Savu – a stupit profesional in palme, mana inclestata pe maner ca pe-o racheta de tenis, tensiunea bratului eliberandu-si vibratiile in aschiile izbiturii, pe dorsala prafului stranutat de pilozitatea covorului s-au deslusit clar, marcati ca de o misterioasa cerneala simpatica, pasii lipainzi a cinci tinere, prin simpla deductie, studente.

Slujnica si-a facut intai cruce, ptiu, uciga-l toaca, fortandu-se, cu slaba ei practica bisericeasca, sa ridice frecventa paletei la o frecventa de toaca, reusind doar sa elibereze, din frunzisul covorului, pasii altor doua studente, mai lipainde parca decat precedentele, venind de sub dus, s-ar fi zis, pe buna dreptate.

Chiar si pentru o slujnica era prea mult:

-Haoleu, dom’ profesor, haoleu, e dracu’ gol in covorul matale, haoleu, imi ard manurile, fi-v-ar matele matale!

Nu puteam pierde ocazia: am aparut toti vecinii la ferestre, mai putin copiii, spectacolul se anunta cu bulina rosie, vizuina mea de la demisol oferindu-mi o perfecta viziune, pasii lipainzi de studente urcand dorsala de praf, aspirati de vazduhul discret, sub ochii nostri iesiti dintr-un lung post, Maricica tipand si izbind continuu covorul, fara voia ei, imposibil sa se mai opreasca din miscare, exorcizandu-l de alti si alti pasi, din ce in ce mai putin lipainzi, chiar usor ingreunati de portul unor sacose, pline oare cu ce, ca mijloace cuvenite nu le putem spune, cand profesorul Savu lipi, la sonorul spectacolului, niste zbierete, de care pana si cei mai rafinati universitari sunt in stare:

-Opreste-te, balabusto, opreste-te, Pastele si grijania ma-tii! Maricica, stop!

Maricica insa, ti-ai gasit, paleta se folosea cum voia de mana ei, o ardea la deste, dar pocnea continuu romburile rotunjite ale covorului, innebunind turturii lipiti de tusa tesaturii, gata-gata sa-si ia zborul, vrabii de lana infricosate, domprofesor impingand-o cu brutalitate pe Maricica, au, salele, dar neiertatoarea arma din mana ei continuandu-si rafalele, scotand la lumina noi serii de pasi, cei schiopatanzi ai infractorului Caciuc, urmarit national si international, alaturi de ai prim-suspectului de evaziune Vento si de pasii unui iepuras Playboy, imposibil de confundat cu ai iepurasului de Pasti, noi, de la ferestre, ovationand cum se cuvine fiecare noua surpriza, bravo, domprofesor, sincer, n-am fi banuit, la mai mare, mainile profesorului Savu zadarnic inclestate pe incheietura dreapta a slujnicei, paleta bombardand fara preget covorul, doamna Savu si ea sosita, intre timp, straduindu-se sa stavileasca marturia totala a persanului din dormitor, nici ei nu-i convenea sa se afle anumite lucruri, dar covorul continuandu-si spovedania de Pasti, isi dorea o curatenie nu numai in plan material, isteria noastra la apogeu, cand chiar pasii vecinei Truta, cu barbat iubitor de sprit, e drept, se dezlipira ca o piele de sarpe de pe gazonul tesaturii, executand cateva rotocoale dansante – oooh! – am exclamat noi, fluierand si huiduind, suduind si nemairabdand, Pastele si grijania, domprofesor, cutra batrana, fi-t-ar moaca, tambal libidinos, ni se taiase-n sase rasuflarea, pasii vecinei Truta zabovind in aer, nedandu-se dusi spre barbatul ei iubitor de sprit, atragandu-ne cu staruinta atentia, va vine si voua randul, gandaceilor, nici o grija, paleta in aer, pregatindu-si cu tot suspansul noua executie, covorul unduindu-si pletele pe umerii scheletului de fier, intre timp Sorana, iubita mea logodnica, alaturi de mine, cu unghiile defrisandu-mi carnea umerilor, mainile profesorului Savu, ale sotiei sale si ale Maricicai, ciorchine disperat pe manerul paletei, incercand nimicul omeneste posibil, cativa centimetri pana la covor, mai putin, si mai putin, milimetri acum…

Paleta, urata brusc de noi toti din bloc, izbi, in loc de covorul persan, aisbergul metalic al suportului, praf de aschii starnindu-se, imprastiindu-se irespirabil, ducand aiurea taina pasilor ce n-au mai apucat bucuria dezvaluirii, un nou oftat, ca perna de aer dintr-o limuzina accidentata, invaluind blocul nostru, persanul profesorului Savu, in ultima clipa insfacat de mine de pe cadru, stropindu-l atat cat trebuie, cat merita, cu benzina, primind, protestand inutil, flacara brichetei pe franjuri, nu-mi faceti asta, se gudura in mainile mele gazonul de lana al texturii, mai am atatea povesti minunate a va spune, nu va dati seama ce pierdeti, sictir, covor perfid, arzi, blestematule, arzi, ia de-aici lumina, ca tot e noaptea de…

Abia cand ultima fibra a covorului si-a dat duhul, s-a-nchis ultima geana de geam, tot ce se-ntamplase sub ochii nostri merita o digestie in singuratate sau in grup.

*

Asa au trecut sarbatorile de Pasti, in tacere si solitudine, vecin cu vecin ocolindu-ne, pace si toleranta, urmatoarele covoare batute, tocmai la Craciun, pana atunci, la revedere si sa ne intalnim sanatosi.

La o saptamana dupa, pe sub usa mi s-a strecurat un plic solemn, cu antetul cabinetului de avocati „Savu si fiii”. Cu politetea-i obisnuita, profesorul Savu ma soma ca, pana la Inaltare, sa-i achit contravaloarea covorului pe care i l-am ars, incitandu-l cu bricheta. Altfel, ma avertiza el, de Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, ma va da in judecata.