Șeful Erste: S-a ajuns ca oamenii să vrea să-i vadă pe bancheri direct spânzurați

Până acum o vreme oamenii ar fi vrut să-i vadă pe bancheri biciuți în public, bătuți cu pietre și apoi spânzurați, dar deja nu mai au răbdare nici cu partea cu biciuirea și vor să fie spân­zurați imediat, descrie Andreas Treichl, CEO al Erste Group, în stilul său carac­te­ris­tic, criza de imagine și credibilitate cu care se con­fruntă profesia bancară la nivel internațional.

“Cred că trebuie să ne gândim de ce sun­tem atât de blamați și de ce oamenii vor să-i vadă pe bancheri suferind cu adevărat”, a spus șeful Erste (gru­pul austriac care controlează BCR) la un se­mi­nar la care a par­ticipat ală­turi de guver­na­torii băn­cilor cen­trale din Austria și Cehia.
El și-a exprimat îngri­jo­rarea față de imaginea pu­bli­că dezastruoasă pe care o au bancherii în ul­tima vre­me și a con­tinuat să sus­țină că tre­buie fă­cută di­fe­ren­ție­rea în­tre ma­rile bănci de in­ves­tiții din SUA și Marea Bri­tanie – pe care le consi­de­ră principalele vino­vate pen­tru criza de imagine a breslei – și băncile care au rămas aproa­pe de modelul de business clasic – atragere de depozite, acor­dare de credite.
În acest context, Treichl afir­mă că abordarea din proiectul de regu­lament Basel III privind cerin­țe­le de ca­pital pentru bănci “este o gre­șeală mare” pen­tru că nu face distincție între insti­tuțiile financiare care se ocupă cu inves­tiții riscante și cele care se concen­trează pe economisirea normală.

“Cred că facem o greșeală mare cu Basel III pentru că nu distingem suficient între tipurile de business, între ceea ce fac băncile și ceea ce ar trebui să facă. Băncile ar trebui să revină la afacerile normale: să atragă depozite și să dea credite. Marile bănci din SUA și Marea Britanie care câști­gă mai mult din investment banking decât din retailul obișnuit nu au niciun interes ca regulile Basel III să trateze diferit vechile bănci de economii, iar vocea noastră nu este destul de puternică”, se plânge șeful grupului de bănci de economii fondat în 1819 și care din 2006 controlează cea mai mare bancă din România. De ase­menea, el a reafirmat că lichiditatea rămâne factorul de­cisiv pentru supravie­țuirea unei bănci în­tr-o perioadă de criză și nu nivelul capitalului.
La doi ani de la prăbușirea gigantului ame­ri­can Lehman Brothers, Treichl amin­teș­te că banca avea o rată de capital de rangul 1 de 11% și totuși nu a făcut față, adică nu lipsa de ca­pital a antrenat criza economică globală.
Dincolo de probleme de reglementare, el con­stată că bancherii au devenit în ultima vre­me chiar mai impopulari decât politicienii și spu­ne că industria financiară a supraviețuit mul­tor crize, pe multe le-a și provocat, însă nici­odată bancherii nu au avut o imagine atât de proastă. Totuși, susține că este nedrept ca toate băncile să fie judecate în bloc. “Sunt bănci de un fel și bănci de alt fel. Există bănci care s-au concentrat pe finanțarea compa­ni­ilor și a clienților de retail din regiunile în care operea­ză și este nedrept să fie acuzate la un loc cu băn­cile de investiții.”

Bancherii, o profesie care începe să fie hulită și în România

Criza de imagine descrisă de Treichl este cât se poate de valabilă în această perioadă în Ro­mânia, de când Ordonanța 50 privind con­trac­tele de credit a stârnit un adevărat scandal în care sunt implicate mai ales 4-5 bănci de pe pia­ță și mai multe sute de clienți nemulțumiți de modul în care le-au fost stabilite dobânzile la credite.
Atitudinea clienților s-a radicalizat și acum amenință băncile cu procese pentru că se consideră nedreptățiți printr-o serie de clau­ze contractuale pe care le califică drept abuzive.
Zecile de comentarii postate în ultimele săp­tămâni pe site-ul ZF indică o stare de spi­rit total adversă vizavi de comunitatea bancară acu­zată de practici “cămătărești”. Nici inter­ven­țiile a doi dintre cei mai res­pectați bancheri locali – Mișu Negrițoiu și Dan Pascariu – nu au reușit să convingă, ob­ser­­vațiile critice ale co­men­tatorilor revenind din diferite unghiuri de abordare.
Printre băncile afectate de scandalul iscat de stabilirea dobânzilor se numără și BCR, membră a Erste Group, care a acordat în anii trecuți credite cu dobândă calculată pe baza unei rate interne stabilită netransparent, adică nu așa cum impune legislația actuală.
BCR și-a invitat clienții cu credite de retail în perioada 13 – 19 septembrie să mear­gă în su­cur­sale pentru a discuta alinierea con­tractelor la prevederile ordonanței, principala modi­fi­care avută în vedere fiind legarea dobânzilor de indicii de referință cunoscuți – ROBOR/LIBOR/EURIBOR.
Clienții se plâng însă că perioada de nu­mai 5 zile lucrătoare în care ar tre­bui redis­cutate contractele este prea scurtă, con­stituind un nou abuz atât timp cât ordonanța a prevăzut o pe­rioa­dă de 90 de zile pentru semnarea de acte adi­ționale între bănci și clienții lor.
La sfârșitul lunii iulie, cu ocazia prezen­tă­rii re­zultatelor financiare ale grupului austriac pe semestrul I, reprezentanții Erste nu au dorit să co­menteze situația clienților nemul­țumiți ai BCR, afirmând că este nevoie de lămuriri inclusiv la nivel local.