Self-timer

Expozitia Self-timer, deschisa la Muzeul National de Arta Contemporana (14 februarie-15 aprilie), este un proiect al curatorilor Rene Block si Birgit Eusterschulte, initial prezentat la Kunsthalle Fridericianum, Kassel (decembrie 2005-februarie 2006), iar mai apoi itinerat la Copenhaga, la Centrul de Arta Contemporana Nikolaj. Selectia include piese video si fotografie ale unor tinere artiste finlandeze, publicul bucurestean fiind deja familiarizat cu lucrarile Elinei Brotherus, datorita unei expozitii personale prezentate de Galeria Noua in 2002. Intentia curatorilor, asa cum este formulata si in introducerea catalogului, vizeaza maniera in care aceste tinere artiste, ce lucreaza exclusiv aceste doua medii – fotografia si arta video -, isi privesc si descriu experientele personale si relatia cu exteriorul, cu ceilalti. Autoreflexivitatea, fie direct citita odata cu favorizarea temei autoportretului (real ori fictiv), fie voalat, prin consistenta caracterului subiectiv al intrebarilor si raspunsurilor formulate de artiste, laolalta cu tratarea unor teme existentiale, precum trecerea de la copilarie la maturitate, tensiunea dintre individ si societate, singuratatea si dorinta constituie miezul expozitiei.
In noile sale lucrari, Elina Brotherus, al carei statement artistic priveste fotografia ca noua pictura, abordeaza teme ce privesc migratia, dislocarea, insingurarea. Suite Francaises 2, una dintre lucrarile prezentate in aceasta expozitie, exploreaza teme clasice ale fotografiei – peisajul, portretul, interiorul, natura moarta si studiul figurii umane – in incercarea de a face vizibila ruptura de exterior, resimtita odata cu stabilirea artistei in Paris. Daca in cazul Elinei autoportretul este unul real, pentru Aino Kannisto el devine doar o inscenare, artista intrand in pielea altor personaje, venite deopotriva din literatura, film si din propriul vis. Spre deosebire de Elina Brotherus, care ajunge la arta abia dupa studii in chimie, Sanna Kannisto executa un drum invers: seriile ei fotografice, Field Studies si Private Collection, sunt construite de-a lungul rezidentelor sale in campusuri de cercetare din padurile Americii Latine: artista apropriaza metodologia, teoriile si conceptele proprii cercetarilor stiintifice, pentru a focaliza spectaculos seminte, frunze si insecte. Interesul declarat vizeaza relatia dintre natura si cultura, umorul si ironia fiind doar nuante, uneori involuntare, ale tipului ei de discurs vizual. Detalii ale vietii cotidiene traite de oameni obisnuiti palpita in filmele lui Fanni Niemi-Junkola: caracterul pseudo-documentar al naratiunilor, laolalta cu intensitatea metaforica pe care o imprima artista deschide o perspectiva mult mai larga, dincolo de experienta privata, intimista, catre relatiile tensionate dintre individ si societate. Trecerea de la copilarie la viata adulta este unul dintre subiectele abordate de Sally Tykka in trilogia ei intitulata Cave: o serie de scurte povestiri, excelent montate si bine sustinute prin muzica, condenseaza sentimente si tensiuni puternice.