Semestrul European trece în următoarea etapă

Consiliul European din 14 – 15 martie 2013 pare să fie unul dintre cele mai „liniștite“ summit-uri din ultima periodă, deși pe agenda acestuia se află elemente care privesc criza economică, statusul celui de-al treilea Semestru European și relațiile strategice ale Uniunii Europene cu Federația Rusă.

Dacă pe elementele generale și pe relațiile strategice dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă putem vorbi de direcții cu componentă politică ceva mai pronunțată, în ceea ce privește Semestrul European, acesta intră în logica coordonării politicilor economice, bugetare și de reforme structurale.

Pentru cei mai puțin familiari cu terminologia, Semestrul European, mai exact direcțiile celui de-al treilea Semestru European au fost conturate cu ocazia Consiliului European din 13 – 14 decembrie 2012, pe baza Analizei Anuale a Creșterii, publicată de Comisia Europeană la 28 noiembrie 2012. Același Consiliu European din 13 – 14 decembrie 2012 a decis de altfel și faptul că prioritățile pentru Semestru rămân neschimbate pe întregul parcurs al anului 2013 – iar printre obiectivele majore se poate menționa efortul susținut de ieșire din criză, concomitent cu creșterea economică sustenabilă.

Ca opinie personală, cred că perspectivele pentru anul 2013 par să nu fie deloc vesele, ci din contră, par să fie cel puțin la fel de sumbre precum au fost caracterizările anului 2012. În acest context, era oarecum de anticipat ca forurile europene să marcheze, prin consecvență și măsuri susținute,  direcțiile care țin de viitor, mai cu seamă că semnalele din piață arată că cererea de credite rămâne încă redusă într-un sistem financiar încă nevindecat, ceea ce nu poate însemna altceva decât creștere economică nesatisfăcătoare. 

Dacă veștile despre anul 2013 nu sunt deloc bune, pe o creștere economică a zonei Euro foarte aproape de zero și o contracție a PIB-ului de 0,3%, anul 2014 se arată ceva mai promițător. Uniunea Europeană speră pentru anul viitor la o creștere de peste 1,5% pe zona UE și de peste 1,4% pe zona Euro, ceea ce trebuie să recunoaștem că nu e mult, însă este un salt consistent față de nivelul creșterii din acest an. Indicatorii care privesc rata șomajului în 2013 par să adauge valori record – spre exemplu în zona Euro șomajul ajunge în acest an la valoarea de 11,9%.

Poate că mai importantă decât cifrele-record ar fi încrederea de care se bucură spațiul european și zona Euro în special – preocupările esențiale concre­tizându-se în  îmbunătățirea încrederii investitorilor, restabilirea creșterii economice pe termen scurt și, în acest context și nu în ultimul rând, abordarea temei șomajului – cu preponderență pe șomajul înregistrat în rândul tinerilor. De altfel, se pare că în aceste condiții, unele dintre cele mai generoase obiective ale strategiei Europa 2020 (combaterea săraciei) devin greu, dacă nu cumva aproape imposibil, de atins.

În concluzie, se poate spune că este de așteptat ca la Consiliul European din 14 – 15 martie 2013 să se convină asupra principalelor orientări strategice, fie că este vorba despre programele de stabilitate sau convergență la nivel european, fie că este vorba despre acelea naționale de reformă, inclusiv în ceea ce privește locurile de muncă.

Interesant este că în calendarul Semestrului European este prevăzut ca până la sfârșitul lunii aprilie statele membre să prezinte Comisiei Europene programele de stabilitate, convergență și pe cele naționale de reformă, simultan urmând a se trage concluzii importante cu privire la măsura în care unele dintre obiectivele strategiei Europa 2020 au fost atinse, sunt pe cale de a fi atinse ori, din păcate, nu mai pot fi atinse în termenul preconizat.

Aceasta este etapa preliminară a Semestrului European, etapă în care se trasează obiectivele și direcțiile de actiune, dar și etapa în care se stabilește matricea de calificare a răspunsurilor pe care urmează sa le ofere statele-membre Comisiei Europene în ce privește atingerea obiectivelor din strategia Europa 2020.

Acestea fiind datele, aș vrea să atrag atenția asupra prestației României pe elementele de mesaj cu care, din nefericire, ne-am obișnuit la București, însă care la Bruxelles provoacă un anumit tip de rezervă și consternare. De altfel, nu numai mesajele politice de la București sunt cele care pot provoca prejudicii de percepție, dar și gesturile politice care contravin direcției la care s-a aliniat întreaga construcție europeană ne pot individualiza, dar și izola în egală măsură.

Rămâne, așadar, esențială consecvența pe mă­surile de reformă, de ieșire din criză și stimularea unei creșteri economice sustenabile, elemente care, de cele mai multe ori, afectează apetitul politic domestic în acumularea de simpatie electorală.

Având în vedere nivelul tehnic deosebit de ridicat al proximei ediții a Summit-ului Consiliului European, cred că orice mesaj necalculat corect și care vizează obiective mici, meschine, mai mult pentru uzul satisfacției interne, pot decredibiliza România și pot compromite buna prestație a țării noastre de până acum pe acest palier comunitar.

Cristian Diaconescu este consilier prezidențial, fost ministru de externe