Semne de emancipare

Trebuie sa recunoastem ca, pana acum cateva saptamani, eram mult mai putin destepti. Pe oricine ai fi intrebat despre gripa aviara, ar fi cascat ochii mirat si te-ar fi intrebat la randul lui cu ce se mananca aia.

Pana acum catava vreme, stiam ca singurul nume de pasare ramas in limba noastra din mosi-stramosi este cel de “barzaa??, care alaturi de branza, viezure si manz, constituie unul din elementele centrale ale fondului nostru principal de cuvinte. Numai niste ciudati sau pedanti, oricum putini la numar, isi mai aduceau aminte ca in alta limba, mult mai bogata si mostenita de la aripa ceva mai cultivata a stra-strabunicilor, pasarii i se spune “avis, avisa??, de unde si numele gripei cu pricina. Intre timp insa, am aflat si care este virusul pe care il poarta din cioc in cioc, cu usurinta fulgilor (si nu de nea), unul cu nume mai urat decat Matrix, H5N1. A sporit mai ingrijorator chiar decat cazurile de contaminare numarul specialistilor care se pronunta doct in materie si care prevad finaluri de coma pentru umanitate. Am mai invatat, tot de la ei, sa nu mai mancam oua crude si sa nu inghitim pui vii, cu pene cu tot, ca vulpile hoate.

Prima reactie a oamenilor prin ograzile carora s-au aflat orataniile lovite de molima a fost, pentru a ne exprima in termeni de afaceri, sa se intrebe care este costul crizei. Mai putin speriati ori afectati de riscul imbolnavirii, taranii din satele azvarlite brusc in centrul atentiei opiniei publice mondiale s-au gandit ca, la o adica, pana sa moara (ipotetic) de gripa, n-ar fi exclus sa dea coltul (ceva mai sigur) din cauza foamei. Drept care au urmarit cu rece ochi de viu masurile profilactice si au inceput sa bombardeze autoritatile cu intrebari punctuale referitoare la despagubiri. Nu e mai putin adevarat ca, desi s-au bulucit ca la urs, incurcandu-se printre picioarele echipelor de dezinfectie, satenii, chiar daca piezatori, nu s-a revoltat, nu au facut greva, nu au iesit cu coasele si topoarele ca la 1907 sau 1948. Au stat cuminti pe malul gropilor de incinerare. Mai un spectacol cu flacari, mai un sincron pe la televiziuni, viata merge inainte. Unii mai rautaciosi trageau cu coada ochiului la vecini, asteptand, potrivit obiceiului stramosesc, decesul caprei si iritandu-se ca nu se aude nici un zvon.

Pana la urma, fatalismul balcanic a functionat de minune. Presedintele de la Bucuresti si premierul din Ankara au anuntat, fiecare in parte, ca vor continua sa manance pui si oua cel putin pana la incheierea mandatului. Iar pe undeva prin nordul tarii, niste localnici, dupa ce au fluierat a paguba uitandu-se la cadavrele catorva sute de pasari de curte, au trasmis un mesaj incurajator: “Stati linistiti, nu aveau gripa aviara, aveau pesta!”. Slava Domnului!