Seria aniversară cu Angela Marinescu și Eugen Negrici/ de Stelian Țurlea

La abia încheiatul Târg de carte Gaudeamus, între mulțimea de lansări, care de care mai fulminante, s-au aflat și două volume particulare prin conținut. Este vorba de Angela Marinescu – 70 și Eugen Negrici – 70*), ambele apărute în seria aniversară a Editurii Paralela 45, o serie inaugurată în urmă cu un an și care aniversează/valorizează mari scriitori români la împlinirea unei vârste respectabile. Au apărut până acum admirabile volume dedicate lui Nicolae Manolescu, Ion Pop, Mircea Ivănescu (despre acestea ziarul nostru a dat seama în forme diferite, la vremea respectivă).

Înainte de a spune de ce considerăm aceste cărți evenimente editoriale, vom încerca să spunem câteva cuvinte despre ele.

Construcțiile celor cărți sunt diferite. Volumul despre Angela Marinescu are 11 capitole. Toate încep cu câte un autoportret (de ce scriu, ce reprezintă boala pentru poet, amintiri din copilărie, călătorul nevăzut, rudele de sânge, de ce-mi place să scriu, cum sunt, poemele rămase dedesubtul paginii, despre sinceritate), urmate de portrete realizate de alți creatori, interviuri și cronici. Prin urmare, un poet văzut din unghiuri foarte diferite, absolut necesar din moment ce coordonatorul afirmă că “Angela Marinescu a rămas o mare necunoscută pentru publicul larg. Absentă din manualele școlare, aproape inexistentă în librării, editată în condiții precare, autoarea este una dintre victimele de lux ale editoriadei. O nedreptate aparent ușor de îndreptat.” Oare?

Cel de-al doilea volum are structura clasică a titlurilor seriei – bibliografie obligatorie, pagini de jurnal, dialoguri, portrete, studii – semnăturile aparținând tuturor generațiilor, poeți, prozatori și critici, prieteni ori simpli admiratori. Ținem să evidențiem concluzia lui Livius Ciocârlie dintr-un text minunat intitulat “Vânătorul de iluzii”: “Ce mai admir al Eugen Negrici este un aspect care ar trebui să fie firesc. În timp ce alți oameni de cultură înzestrați se risipesc în activități lucrative sau aducătoare de vizibilitate publică, el își vede de ale lui. N-ar strica să fie luat drept model sau măcar drept reper, ca să măsurăm distanța la care ne aflăm față de un mod de a exista în cultură profitabil nouă, tuturor.”

Ambele volume nu sunt neapărat aniversare. În cazul primului, coordonatorul chiar insistă asupra acestui lucru în cuvântul înainte, iar apariția însăși a cărții a fost decalată în așa fel încât să nu se suprapună cu aniversarea reală a poetei, în luna iulie. Dar aniversarea este în cazul ambelor “subiecte” o oportunitate de a vorbi pe larg despre doi oameni de cultură cunoscuți, dar mai puțin prezenți constant în prima scenă, din motive diverse.

În cazul amândurora, e vorba și de o valorizare. În cazul amândurora se face într-un fel dreptate. În cazul amândurora, generațiile de studenți, dar și cititori obișnuiți dornici să afle mai multe despre cei doi nu vor putea evita de acum încolo aceste două cărți. În cazul amândurora înțelegem că literatura română ar fi fost mai săracă fără ei.

*) Angela Marinescu – 70. Volum coordonat de un cristian. Eugen Negrici – 70. Volum coorodnat de Ioan Es. Pop. Editura Paralela 45, seria aniversară