Seria Sora

Editura Humanitas a lansat la sfarsitul anului trecut seria de autor Mihai Sora, in care au aparut pana acum trei titluri: A fi, a face, a avea, Sarea pamantului si Despre dialogul interior.

Filosoful Mihai Sora, in varsta de 90 de ani, este unul dintre cei mai respectati ganditori romani contemporani. A urmat studii de filosofie la Universitatea din Bucuresti (1934-1938) si a fost cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. Pana in 1948 a locuit in Franta. A mai publicat eu & tu & el & ea sau dialog generalizat, Firul ierbii, Clipa & Timpul. Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social.
“Ma emotioneaza prezenta lui Mihai Sora in cultura romana contemporana”, a spus criticul literar Alex. Stefanescu, la lansarea acestei ultime serii. “Scrierile lui au fost printre instrumentele care au functionat impotriva incercarii de a transforma cultura romana in propaganda”.

Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizica. Publicata pentru prima oara in urma cu peste cincizeci de ani la editura Gallimard, cartea contine temeiul intregului demers al filozofului. N-a aparut in Romania in timpul comunismului. Forma dialogata a eseurilor nu e decat urmarea dialogului cu sine, a unei dedublari, a unei sparturi pe care Mihai Sora a postulat-o in aceasta prima carte. Un “Cuvant dupa cincizeci de ani” al autorului insusi il introduce pe cititor in atmosfera pariziana postbelica in care s-a nascut cartea. Traducere din franceza de Mona Antohi si Virgil Antohi. Virgil Nemoianu incearca, in postfata, sa fixeze locul autorului in filosofia romaneasca.

A fi, a face, a avea. Cu aceasta a doua carte de dialoguri, aparuta in 1985, Mihai Sora isi dezvaluie si mai mult sorgintea demersului, de aflat in fenomenologia lui Husserl si Heidegger, precum si in filozofia neotomista si existentialista din anii studiilor sale antebelice la Sorbona.

Sarea pamantului. Cantata pe doua voci despre rostul poetic. In 1978, dupa trei decenii de tacere impusa, Mihai Sora publica o carte neobisnuita nu doar in peisajul cenusiu al culturii romane de la acea data, ci si prin insolitul formulei sale “stilistice”. Ea era alcatuita dintr-o serie de dialoguri amintind de dialogurile lui Platon, desfasurate insa intre doua personaje mult diferite fata de Socrate si interlocutorii lui atenieni: Mai Stiutorul si Tanarul Prieten. Dezbaterile lor se roteau in jurul limbajului si al functiei lui poetice.