SF - Moartea prin divertisment

Unii considera Pink Floyd cel mai bun grup rock al tuturor timpurilor. Altii au scris pe un perete “Clapton is God”. Eu insa cred ca “divinitatea” rock-ului psihedelic este Roger Waters, fostul solist si conducator al Pink Floyd-ului.

Cariera sa de 27 de ani exprima perfect miracolul unei epoci (si al unei muzici!) pe care “specialistii” re-mixului de azi au reusit sa o asasineze aproape cu totul. “Dark Side of the Moon” (1973) si “The Wall” (1979) se bazeaza de fapt, in mare masura, pe experienta traumatica a mortii tatalui sau, combatant in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si pe pretul pe care vedetele trebuie sa-l plateasca pentru a nu-si pierde admiratorii.

Dupa despartirea de Pink Floyd, in 1983, Roger Waters a compus trei albume: “Argumente pro si contra autostopului” (The Pros and Cons of Hitchhiking, 1984), “Radio CHAOS” (1987) si “Amuzat de moarte” (Amused to Death, 1992).

Ultimul album este insa cu adevarat exceptional.

In primul rand pentru ca Waters combina in cadrul conceptului sau artistic fragmente sonore extrase de pe canalele de televiziune, sonoritati de orga si de cvartet de corzi, tarait de greieri si ragete de pantera, suspinele unei femei care plange, monologul unui veteran de razboi, cantecul unui betiv si multe, multe altele.

ai peste toate, desigur, se afla chitara, incredibila chitara a lui Waters, cea care da sensibilitate melodiei intr-un mod cum numai Pink Floyd-ul, care n-ar fi existat fara el, o putea face.

Povestea pe care Waters o propune este una de tip science fiction: o nava a unei civilizatii extraterestre aterizeaza pe Pamant si descopera, spre surpriza ei, ca civilizatia umana a disparut intr-o catastrofa enigmatica. Spre sfarsitul albumului, extraterestrii afla ca oamenii au pierit pentru ca, literalmente, “s-au amuzat de moarte”.

Mesajul este clar: specia umana a disparut din cauza superficialitatii ei, a necontenitei sale disponibilitati de a transforma in derizoriu orice aspect al vietii. Ea a prefacut astfel existenta intr-un veritabil divertisment, intr-un show care a sfarsit prin a o ucide.

Iata insa cateva dintre ideile cu care jongleaza acest album.

In primul rand, aceea ca Dumnezeu obtine intotdeauna ceea ce doreste: dreptatea, suferinta, binele si raul, razboiul si pacea, libertatea si sexualitatea, drogurile, crima organizata, poluarea, politica, si asta pentru ca Dumnezeu doreste doar sa se distreze pe seama oamenilor.

Istoria este corupta pentru ca, oricum, singura istorie adevarata este aceea ca germanii i-au ucis pe evrei, care i-au ucis apoi pe arabi, care i-au ucis, la randul lor, pe ostatici. Oamenii cauta gradina Edenului folosind submarinele nucleare.

Singurul mod in care lucrurile mai creeaza sens in lumea noastra este atunci cand ele sunt exprimate in dolari, lire sau in marci. Coca Cola a ajuns pana in Anzi, McDonalds in Tibet, iar miracolul epocii noastre ar fi acela ca un brazilian a sadit un copac.

Sa nu ne miram deci, spune Waters, ca specia umana a produs cel mai mare spectacol de pe Pamant: cel al disparitiei ei.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar