Sfârșitul lumii cui?

Am intrat, care va să zică, în 2012, anul ăla cu profețiile. În primul rând, cea mayașă. Calendarul mayaș, ni se spune, se oprește la 21 decembrie, adică 21.12.12. Ați văzut cum arată calendarul? E un disc de piatră, cu suprafața fatalmente limitată. Pe el, mayașii au pus și ei cât le-a intrat. Oricum, 2012 e rezultatul unor calcule contemporane – așa cum alte calcule dădeau ca sigur sfârșitul lumii în anul 1000, apoi în 2000 -, căci civilizația maya s-a dezvoltat și a pierit înainte ca primul european să calce în America, aducând cu sine numărătoarea anilor plecând de la Nașterea Mântuitorului. În fine, să mai amintim în treacăt că strămoșul nostru Dionisie Exiguul a calculat greșit începutul erei creștine, “amânându-l” cu patru-cinci ani. Ceea ce înseamnă că 2012 ani de la Întruparea lui Dumnezeu au trecut prin 2007-2008…

De aceleași probleme se izbesc profețiile aztece, chineze și hinduse care – se spune – arată cu degetul tot spre 2012. Puteți să le uitați liniștiți pe toate, mai ales că, în concepția maya cel puțin, momentul-cheie nu înseamnă extincția rasei umane, necum dispariția planetei, ci pur și simplu finalul unui ciclu și începutul altuia – mai exact al unei existențe superioare. Deci “sfârșitul lumii” e de bine!

Ce ne facem însă cu anticipările pe baze științifice? Ar fi mai întâi inversarea polilor magnetici ai Pământului. Cică se petrece o dată la 500 de milioane de ani, și ar cam fi venit timpul. Așa zic unii care au fost pe-acolo cu jumătate de miliard de ani în urmă și și-au pus faza pe “memento” în telefon. Cu precizarea că, la atare durată de timp, o aproximare de 0,1% ar însemna plus-minus 500.000 de ani. Cred că putem risca… Oricum, n-are nimeni habar ce-ar însemna fenomenul. Probabil că s-ar schimba raporturile politice Nord-Sud, nu?

Suntem în plină zonă a “cercetătorilor britanici”. Toată lumea vorbește despre cele de mai sus și de mai jos, dar nimeni nu citează pe nimeni. Un institut, un studiu, un nene, ceva. “Astronomii ruși” zic că sistemul nostru solar a intrat într-un nor de energie cosmică. Așa, și? Păi, a intrat. Alți astronomi, de data asta fără naționalitate, susțin că anul acesta va fi cea mai puternică activitate solară din toate timpurile. Parcă-i greu să zici așa ceva! Cine și cum să te verifice? Mai e și faza cu supervulcanul Yellowstone, care sare-n aer o dată la 700.000 de ani. Ei, tocmai ce se împlinesc șapte sute de mii de ani, prin august, la prânz.

Dincolo de toate aceste elucubrații, ar trebui menționat că sfârșitul acestei lumi – când va fi el să vină – trebuie să-i îngrijoreze exclusiv pe liber cugetători. Va fi cu siguranță sfârșitul lumii lor. Pentru că în toate religiile lumii nu vine vorba decât despre trecerea spre o lume de nivel superior sau despre cicluri moarte-renaștere (cu varianta reîncarnare). Noi, de pildă, ca buni creștini ce suntem, de ce-am fi îngroziți de șansa de-a trăi de-a pururi în Împărăția Tatălui? Ultimele cuvinte din Apocalipsa (“Revelation”, în engleză) Sfântului Ioan Teologul, ultimele vorbe din Noul Testament și din Biblie sună așa: “Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toți! Amin”.