Shrek ramane ultrasimpatic

Shrek al treilea are, fata de Shrek, dezavantajul tuturor continuarilor fata de primul film din serie: lipsa surprizei uriase care a facut din inaugurarea aventurilor capcaunului verde un succes urias de box office (dar si de critica) in 2001. Atunci, Shrek a primit Oscarul pentru cel mai bun film de animatie si o nominalizare pentru scenariu, iar criticii au scris ca e “minunat, fabulos, fara precedent”. Pe de alta parte, ar fi nedrept sa spunem ca Shrek a imbatranit sau a obosit doar pentru ca am ajuns sa-l cunoastem foarte bine. Ca in cazul tuturor francizelor banoase cultivate la Hollywood (in special in ultimii ani), producatorii mizeaza pe atasamentul deja existent al publicului fata de eroi, pe care-i asteapta nerabdator cu aventuri noi in stil vechi. Numai ca ecuatia reusitei sta in stiinta regizorului si a scenaristului de a tine in echilibru anticiparea cu surpriza. Din acest punct de vedere, Shrek, ajuns la dilema acceptarii coroanei regale, sta considerabil mai bine decat “colegii” lui de sequel-uri. In timp ce Spiderman a ajuns la ridicolul absolut, gasca lui Danny Ocean e expirata, iar piratii caraibeni fac cam multa galagie – chiar (de) la capatul lumii -, Shrek beneficiaza de aceiasi prieteni irezistibili si de aceeasi charisma. Iar scenaristii injecteaza cu energie, cu personaje grozave si cu gaguri inteligente noua poveste, in care capcaunul verde da regatul lui pentru o mlastina. In plus, ideea de a-i reuni intr-un grup rebel pe “raii” tuturor povestilor – vrajitoarea cea rea, sora cea urata, copacii marginalizati, Hook, condusi de un Fat-Frumos vanitos si avid de putere -, care pornesc calare pe maturi sa destabilizeze tinutul Far Far Away si a-i pune sa se lupte cu Fiona si aliatele ei, Alba-ca-Zapada, Cenusareasa, Frumoasa din Padurea Adormita si Rapunzel, functioneaza excelent. Iar dincolo de vitalitatea povestii in sine, care are si suspans, si umor, si tandrete, filmul seduce prin stilistica deja consacrata a seriei: autoironie, parodie subtila (la un nivel pe care nu-l va atinge niciodata seria Scary Movie, cu toate eforturile) si folosirea cu totala lipsa de ostentatie a trimiterilor in rafale la cinema si cultura pop, la feminism si Broadway, la basm si filme horror.
Gaselnitele ingenioase si lipsite de vulgaritate (de la agonia regelui Harold la denumirile magazinelor din Far Far Away – printre care Versachery! -, amintirile omului de turta dulce, atmosfera din liceul in care invata Arthur, Lancelot si Guinevere, viziunile inspaimantate ale lui Shrek cu privire la viitor, irezistibilii magarusi-dragon si figurile lui Puss in Boots (in special cand iese din apa) fac diferenta intre Shrek si alte parodii, animate sau nu, asigurandu-i atatia fani in toata lumea. Mai sofisticat decat Shrek 2, la fel de simpatic ca primul film din serie, Shrek al Treilea degaja bun-simt si bun-gust. Cat despre distributie, toata lumea joaca plina de pofta si de energie vizibile, de la Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Julie Andrews, John Cleese, Rupert Everett, la nou-venitii Justin Timberlake si Eric Idle (inca un “Monty Python”). Toti simt ca lucrurile de buna calitate nu plictisesc niciodata, ceea ce transforma intr-o surpriza simpatica pregatirile avansate pentru Shrek 4 (plasat, pare-se, in Atlantida), Shrek 5 si chiar pentru un Puss in Boots in 2009…

Shrek al Treilea/ Shrek the Third. Productie SUA, 2007. Regia: Roger Michell. Voci: Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Julie Andrews, John Cleese, Rupert Everett, Justin Timberlake, Eric Idle. Premiera: 18 mai. Distribuit de Ro Image 2000.