Si la alegeri graba strica treaba

In politica romaneasca toata lumea se grabeste. Se grabesc negocierile de alianta intre PNL si PD, s-a grabit PSD cand a lansat din iulie 2003 ofensiva electorala pentru 2004, desi deocamdata la toamna va avea loc referendumul pentru Constitutie, care va pune accent pe consens national; nu lansezi o ofensiva cu o “pauza politica” pe parcurs care te sileste sa faci un popas, cu totul alt program.

Saptamana aceasta s-a pus in discutie formula unei uniuni tip bulgaresc Kozlov intre PNL si PD, care ar fi “solutia optima” pentru castigarea alegerilor. Care alegeri? Ca la locale ambele partide considera ca e mai bine sa mearga fiecare pe barba lui si cred ca argumentele sunt convingatoare. La prezidentiale nu se stie cine va candida nici la PNL, nici la PD, de fapt, nici la PSD, asa ca este prematur sa se stabileasca acum tactica. Iar la parlamentare nu este inca stabilit daca vor merge pe varianta uninominala sau tot pe liste de partid. Clasa noastra politica nu are rabdarea sa astepte momentul potrivit pentru a lovi. Inteleg sa te grabesti atunci cand stii cu precizie tinta, ca daca nu stii tinta n-are nici un rost sa te grabesti. Sigur, in politica este bine sa ai in vedere mai multe variante posibile cand te confrunti cu o situatie complexa ca cea a alegerilor din 2004, dar decizia o iei numai atunci cand lucrurile s-au lamurit si tinta a aparut in toata claritatea ei.

Este adevarat ca atunci cand e vorba de o competitie electorala, formarea opiniei publice si deci influentarea ei cere un timp mai indelungat, ceea ce motiveaza in oarecare masura graba partidelor noastre. Dar si aici trebuie sa intervina o metodologie de calcul. Decizia sa nu fie luata nici mai devreme, nici mai tarziu. Dupa parerea mea, conditiile pentru lovitura strategica vor fi reunite dupa consumarea alegerilor locale. Desi alegerile locale nu ofera un tablou conclusiv al raportului de forte intre partidele politice pe plan national, din cauza ponderii factorilor gospodaresti (pe care dl. Cosmanca se pricepe mai bine ca oricine sa-i speculeze), rezultatele la consiliile judetene ne dau totusi o idee mai concreta decat sondajele cu privire la ierarhizarea fortelor politice. Un lucru mi se pare ca pot sa-l profetizez cu oarecare certitudine, tocmai din cauza abilitatii partidului aflat la putere de a manipula avantajele gospodaresti, mai ales in mediul rural (un pod, pietruirea unui drum, extinderea electricitatii etc. pot face diferenta).

In ce priveste proiectata “uniune” PNL-PPD, promotorii ei pun accent pe dimensiunea si greutatea politica a formatiei, in sensul ca ar proiecta o alternativa la actuala putere. Aici as face cateva observatii. Analiza socio-psihologica a actului electoral dezvaluie ca doar un segment al votantilor are in vedere sansele de cucerire a puterii, capacitatea de a oferi o alternativa la guvernare, in timp ce majoritatea voteaza cu partidul preferat. Altfel n-ar mai exista partide secundare ca cele din Germania si Marea Britanie. A doua observatie priveste ignorarea de catre unionisti a vectorului ideologic intr-o combinatie liberalo-social-democrata. Or, eu cred ca pentru prima data in perioada postdecembrista, in 2004 apar conditii sociale pentru afirmarea unei pozitii combative de dreapta in politica. Ma bazez pe formarea in ultimii ani a unei clase mijlocii destul de numeroase pentru a conta la urne, chiar daca nu are inca atributele culturale si constiinta de clasa. Ca sa fie valorificat acest potential trebuie insa ca PNL si Theodor Stolojan sa adopte o postura militanta, chiar agresiva, in favoarea capitalismului, sa sustina in mod convingator ca numai un capitalism dezvoltat poate scoate Romania din mlastina saraciei. Treaba asta o pot face numai liberalii lui Stolojan, si nu democratii si Basescu. De aceea, alianta sau uniunea celor doua partide nu trebuie sa afecteze sansele PNL de a-si afirma forta ca partid de dreapta.