Și monarhii sunt oameni/ de Ziarul de duminică

Andreea Alina Mogoș

Realități sociale mediate

Reprezentări sociale ale românilor în presa franceză scrisă

Editura Limes

Lucrarea are la bază documentarea și cercetarea pentru o teză de doctorat în cotutelă, realizată sub îndrumarea profesorilor universitari Traian Rotariu și Jacques Guyot și prezentată în 2009. Reluarea analizei la o distanță de opt ani, spune autoarea, folosind același cadru metodologic, are o dublă miză: identificarea reprezentărilor mediatice actuale, compararea acestora cu reprezentările identificate anterior, dar și revalidarea rezultatelor cercetării inițiale. „Cred că meritul principal al lucrării îl reprezintă faptul că a abordat o temă de mare actualitate – încercarea de a descifra felul în care apar românii în reprezentările sociale ale francezilor, generate de imaginile vehiculate de presa scrisă – urmărind să realizeze o investigație originală asupra acestei problematici – scrie Vasile Sebastian Dâncu. (…) Autoarea dovedește o cunoaștere temeinică a domeniului abordat, folosește o vastă literatură de specialitate de prima mână, ceea ce nu este de mirare, având în vedere stagiile de pregătire din universitățile străine. În tot acest discurs, autoarea păstrează un echilibru în evaluarea diferitelor poziții analizate, fie că e vorba de cele care vizează locul și rolul mass media în societatea contemporană, fie de cele care se referă la reprezentările sociale. Această din urmă apreciere este una esențială, întrucât un asemenea echilibru este greu de găsit sau de păstrat; tentațiile de a valoriza, pozitiv sau negativ, fenomenele mediatice sunt nenumărate și frecvent întâlnite, exacerbarea efectelor mass media fiind unul dintre cele mai dese clișee. (…) O altă capcană în care se cade ușor – și pe care autoarea o evită cu eleganță – este ideea că întreaga paletă de fenomene sociale este până la urmă o construcție mediatică și că oamenii acționează esențialmente condiționați de „stimulii” primiți pe calea acestor mijloace de comunicare. Firește că toți acționăm pe baza unor „credințe” despre ceea ce se petrece în jurul nostru (cauzele fenomenelor ce ne înconjoară, intențiile semenilor noștri etc.), credințe pe care ni le formăm inclusiv prin expunere mediatică, dar, dincolo de acest palier, există o realitate socială care nu poate fi schimbată cu atâta lejeritate cum cred adepții constructivismului. Prof. Univ. dr. Traian Rotariu, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca „Procedeul riguros și imaginativ de analiză a discursurilor politice este o dovadă că ne aflăm în fața unei cercetătoare mature, care a ajuns în faza de a crea noi piste de cercetare și de modele euristice. Originalitatea autoarei un se rezumă la teorie, ci se întinde și pe terenul metodologiei. Acolo unde teoría și, în special, analiza discursului, au adus modele abstracte, care au uneori o consistență proprie, Andreea Alina Mogoș ne propune o metodologie foarte clară și concepte operaționale. Obsesia exhaustivității este vizibilă prin dimensiunea impresionantă a bibliografiei interdisciplinare, pe care o integrează în mod critic, și prin calitatea selecției autorilor care au adus contribuții esențiale în domeniu. Sintetizând, ne aflăm în fața unei munci de cercetare de importanță excepțională pentru domeniul sociologiei, care a atins cel mai înalt nivel în cercetarea sociologică. Cred că o serie întreagă de piste deschise și încă neexploatate vor constitui materia viitorului program de cercetare al autoarei.”

Peter Conradi

Supraviețuitorii

Monarhia începutului de secol XXI

Editura Corint

Traducere de Diana Mihaela Bălteanu. Cuvânt-înainte și capitolul „Aproape un secol de dinastie” de Adrian Cioroianu: „Cartea lui Conradi mi se pare exemplară când își propune relevarea unui adevăr vechi precum lumea: și monarhii sunt oameni, asemenea nouă, tuturor. Banalitatea acestui adevăr face pereche cu actualitatea lui. Există țări – precum Franța sau Statele Unite ale Americii – pentru care republicanismul, în politică, este singurul way of life imaginabil.  Există altele – vezi Germania – în care republica nu știrbește deloc respectul față de familiile nobiliare ale țării. Din acest punct de vedere, Bulgaria vecină are de asemenea ceva de spus: regele Simeon al II-lea, chiar fără a fi monarh, este în ultimele decenii – prin ceea ce a făcut pe   plan politic – unul dintre cele mai respectate personaje ale țării sale, care rămâne republică. Există, în fine, state – precum Marea Britanie, Spania etc. – pentru cetățenii cărora ideea   despărțirii de monarhie provoacă adevărate coșmaruri; Belgia, de la care România secolului al XIX-lea a împrumutat foarte mult, este în aceeași familie de gândire: într-o țară divizată politic după criterii de limbă și de filiație etnică, regele Belgiei reprezintă principalul factor unificator.

Și totuși, dincolo de aceste roluri politice și civice, toate aceste personaje și toți acești «supraviețuitori» ai cărții lui Conradi nu fac rabat de la latura lor umană. Multe dintre deciziile lor, multe dintre actele lor glorioase sau inepte țin de trăsăturile fundamentale ale ființei umane: putem greși sau putem avea dreptate, indiferent dacă suntem regina/regele unei țări cu ambiții imperiale sau primarul ales odată la patru ani al unui sat obscur. Regii sau reginele, prinții sau prințesele au momentele lor de bucurie ori de tristețe; au momentele lor de inspirație sau clipele lor de orbire. Căsătoriile lor nu au toate finaluri de poveste, ci uneori sunt autentice drame conjugale – ca și în cazul oamenilor pe care ei, teoretic sau practic, îi conduc. Singura deosebire dintre un cap încoronat și un om obișnuit ar fi că monarhul este cu mult mai expus și, cel puțin în bilanțurile politice, păstrează pe umeri mai multă responsabilitate.”