Sicul marinaresc

La Muzeul National Maritim din Greenwich, Marea Britanie, s-a deschis, pe 25 iulie, atractiva expozitie Sailor Chic – Fashion’s Love Affair with the Sea (Sic marinaresc – Povestea de dragoste a modei cu marea), in care sunt evidentiate caracteristicile uniformelor de marina ce au influentat, in diverse perioade, moda civila.
Vorbim despre moda civila pentru ca si in uniforma militara au existat mode foarte bine marcate, care au definit anumite epoci. Si, in mod deloc surprinzator, uniforma de marina a avut cea mai lunga existenta si a cunoscut, dupa modelul britanic, o raspandire universala si o adoptare cu foarte mici modificari nationale: bluza cu guler amplu si bereta cu panglici, bicornul si fracul ori redingota in veacul al XIX-lea, sacoul alb sau bleumarin, dupa sezon, si sapca in veacul XX; chiar si specificarea gradelor ofiteresti prin galoane orizontale plasate deasupra mansetei, cel de deasupra formand o bucla numita “ochiul lui Nelson” isi are originea tot in Marina Regala. Iar cele trei sireturi albe de la marginea gulerului rasfrant al matelotilor se zicea ca ar fi reprezentat cele trei victorii rasunatoare ale lui Nelson: Nil, Copenhaga si Trafalgar. Dar multe dintre acestea sunt legende caci, de fapt, comisia de uniforma care a stabilit decorul tinutei gradelor inferioare a decis ca trei sireturi sunt mai frumoase decat doua.
Alaturarea de tinute marinaresti reglementare si de costume civile oferea publicului posibilitatea de a constata asemanarile in discursul expozitional bine sustinut de exemple elocvente. Inca de la mijlocul veacului XIX, regina Victoria si-a imbracat progeniturile in costumase de marina dand tonul unei mode de lunga persistenta, pana in secolul urmator, in intreaga Europa, ajungand chiar si pana pe malurile Dambovitei, la neastamparatul Domn Goe al lui Caragiale (de care, insa, organizatorii nu stiau!). Mica uniforma alba, cu guler albastru si pantaloni largi, purtata de printul de Wales, era expusa intr-o vitrina in apropierea portretului executat acestuia de pictorul Franz Xavier Winterhalter. Costumele de baie din jurul anului 1900, atat cel masculin cat si cel feminin, preluau multe elemente din uniforma de marinar. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, intre doamne era foarte in voga o palariuta ce amintea de bereta marinareasca iar tineretul protestatar al anilor 60 a adoptat, pentru iarna, haina groasa, din par de camila, cu gluga si incheiata cu trei brandemburguri si calusuri de lemn, din dotarea flotei arctice. Chiar Jean Cocteau a purtat o asemenea haina spre a-si arata simpatia pentru noua generatie.
Yves Saint-Laurent s-a inspirat din costumul marinaresc pentru colectia de primavara-vara a anului 1966. In 1980, Vivienne Westwood propune un costum de pirat, cu bicorn, jacheta cu nasturi metalici si brau rosu iar pentru primavara lui 2005, John Galliano se orienteaza tot spre colorata si heteroclita tinuta a corsarilor. Karl Lagerfeld ofera un model nautic de bluza si fusta in 1995. Kenzo apeleaza la jocul de alb-bleumarin pentru colectia sa din 2006: jacheta scurta si stramta, maieu vargat, pantaloni largi si toca cu pompon, amintind de bereta.
O selectie de fotografii istorice precum si proiectii de filme cu parazi de moda au completat placuta expozitie “Sailor Chic” ce va fi deschisa pana la inceputul lunii decembrie 2007.