SIF-urile, incotro?

O data cu publicarea in Monitorul Oficial a ordonantei de guvern care stabileste pragul detinerilor la Societatile de Investitii Financiare (SIF-uri) la 1% am intrat intr-o noua etapa a evolutiei acestora. Este de asteptat ca intr-o perioada scurta de timp (cateva luni, pana la un an) sa se cristalizeze grupuri de actionari importanti care, in cel mai scurt timp, vor incerca

sa-si faca auzit punctul de vedere. Exista temeri induse in piata ca participarea acestor grupuri de actionari nu ar reprezenta cea mai potrivita solutie pentru administrarea SIF-urilor. Sa examinam ceva mai atent aceasta opinie.

In primul rand, aparitia investitorilor care au concentrat actiuni SIF a dus la urcarea pretului in ultimii 5 ani, de la cateva sute de lei la peste zece mii de lei (vechi), generand profituri considerabile pentru speculatorii de la bursa, care formeaza marea masa a investitorilor autohtoni. Cresterea preturilor a dus si la cresterea lichiditatii, atragand spre bursa o buna parte din posesorii de actiuni SIF proveniti din programul de privatizare in masa. Sporirea lichiditatii a condus, in urma cu un an-doi la atragerea pe piata SIF-urilor a investitorilor straini, timorati pana in acel moment de restrictia de 0,1% a detinerilor de actiuni. Acest eveniment a dus la consolidarea cotatiilor si la cresterea cvasi-constanta a preturilor.

Cred ca din cele de mai sus rezulta destul de clar efectul benefic al concentrarii actiunilor, cel putin din punctul de vedere al cotatiilor si lichiditatii pietei.

Am auzit recent o parere ca limitarea detinerii la 1% din actiunile SIF trebuie extinsa si la persoanele implicate. Pe langa lipsa de justificare logica a acestei masuri (de ce limita a fost pusa la 1%, si nu la 5%, la 13% sau la 33%?), definitia persoanelor implicate data de legea pietei de capital poate oferi unor investitori ocazia sa ocoleasca aceasta prevedere. Astfel, o societate straina de administrare a investitiilor poate administra zeci si chiar sute de fonduri, fiecare avand alti proprietari – fonduri de pensii, fonduri deschise, inchise sau cu capital de risc. Desi au un singur administrator, aceste fonduri pot sa nu se incadreze in definitia data de lege persoanelor implicate. De aceea, o eventuala restrangere a ariei de aplicabilitate a ordonantei recent publicate nu va face decat sa scoata unii jucatori din piata, in timp ce altii ar capata un avantaj. Acest lucru ar dezechilibra cererea de actiuni, iar pentru micii actionari s-ar reflecta negativ in cotatiile actiunilor SIF.

S-a mai ridicat, apropo de cei care au concentrat actiuni SIF, o problema morala, care reflecta de fapt atitudinea opiniei publice fata de clasa avuta: de ce sa “puna mana” cutarescu pe cutare SIF? Raspunsul meu e simplu – fiindca in orice economie de piata, cutarescu poate cumpara, daca are banii si priceperea necesare, orice companie listata la bursa. Preluarea ostila, un termen foarte des vehiculat (cu o nuanta peiorativa) in discutiile despre SIF-uri este in fond o operatiune clasica, normala, practicata des in economiile dezvoltate: in cazul in care cel care doreste sa achizitioneze o companie nu este agreat (din diferite motive) de conducerea acesteia, el poate lansa o oferta de cumparare direct actionarilor, oferta de preluare devenind astfel “ostila”. Ostila fata de managementul companiei, insa nu neaparat si pentru actionarii companiei. Un exemplu recent si binecunoscut este preluarea companiei PeopleSoft de catre Oracle, incheiata cu succes in decembrie anul trecut. Pe parcursul derularii “ostilitatilor”, Larry Ellison (CEO al Oracle) a ridicat pretul oferit pe actiunea PeopleSoft de la 16 $ (in iunie 2003) la 26 $ (in decembrie 2004), ceea ce a adus un castig substantial actionarilor PeopleSoft. Oare actionarii SIF-urilor s-ar supara daca ar primi o oferta sa-si vanda actiunile la un pret considerabil mai mare decat cel din piata? Ma indoiesc.

In fine, sa examinam putin calitatea managementului SIF-urilor. Anul 2004 a fost un an bun pentru majoritatea SIF-urilor, fiind depasite asteptarile investitorilor la aproape toate capitolele. Pe fondul cresterii cotatiilor celor mai lichide actiuni de la bursa, activele nete ale SIF-urilor au crescut considerabil, desi cea mai importanta detinere a lor, participatia de la BCR, este in continuare necotata. De asemenea, profiturile si dividendele acordate de SIF-uri au crescut spectaculos, sustinand pretul actiunilor. In plus, este vizibila prezenta din ce in ce mai activa a SIF-urilor pe piata de capital si o atitudine mai responsabila fata de actionari. Avand in vedere performantele recente, la care adaugam experienta acumulata in administrarea activelor si conexiunile cu lumea politica – importante intr-o tara ca Romania, nu cred ca managementul actual al SIF-urilor este pus intr-un pericol imediat din cauza concentrarii rapide a actionariatului. Cred ca cei care vor plati pretul (consistent) de-a putea influenta votul in Adunarile Generale ale SIF-urilor sunt investitori suficient de maturi, care vor aprecia contributia membrilor Consiliilor de Administratie prin prisma experientei si a rezultatelor lor. Iar o asemenea atitudine n-ar putea decat sa ii avantajeze pe ceilalti actionari ai SIF.

In perioada imediat urmatoare conducatorii SIF-urilor trebuie sa incerce sa se obisnuiasca cu ideea ca scaunele lor depind de rezultatele raportate si sa actioneze in consecinta. Deciziile investitionale se vor lua pe baze strict economice, iar conflictele de interese care au afectat in trecut activitatea SIF-urilor vor fi sanctionate la adunarile generale fara menajamente. Si, nu in ultimul rand, conducerile actuale ale SIF-urilor trebuie sa se obisnuiasca cu ideea convietuirii alaturi de reprezentantii actionarilor. La unele SIF-uri convietuirea deja a inceput.

* Adrian Manaila este director si proprietar al SSIF Eldainvest, care este foarte activa pe piata SIF-urilor