Silvina Ocampo/ de Ziarul de duminică

Promisiunea

Romanul Promisiunea, la care autoarea a lucrat cu întreruperi de prin 1960 până în 1989, constituie, după cum scria Silvina Friera, „revanșa postumă“ a Silvinei Ocampo. În timpul unei călătorii cu vaporul, protagonistei îi cade o broșă în mare și ea se apleacă să o recupereze. Prin povestea femeii care îi promite Sfintei Rita să scrie o carte dacă scapă cu viață din valuri, autoarea nu făcea decât să‑și relateze „propriul naufragiu“. Plutind în derivă, eroina caută să descopere „sensul vieții înainte de a muri“ și plăsmuiește un tulburător „dicționar de amintiri“, o galerie magnifică de portrete care o ajută să trăiască mai departe și pe care autoarea le unește între ele cu o artă delicată de bijutier și cu o cunoaștere precisă a capriciilor memoriei umane, etern reiterativă.

Vom reveni.

Furia și alte povestiri

Apărut în 1959, volumul era al treilea al scriitoarei și primul care s-a bucurat de un mare succes, o a doua ediție fiind tipărită la foart scurt timp după prima. Cuprinde treizeci și patru de texte care i‑au adus autoarei consacrarea. Silvina Ocampo mărturisea că pentru a scrie una dintre povestiri s‑a inspirat din „cruzimea vieții, când este aparent veselă“, iar în ceea ce scrie pune propria ei viață. Viața este crudă după Silvina Ocampo, copilăria este lipsită de inocență, obiectele pierdute revin pentru a‑și împinge proprietarul în infern, visele se moștenesc o dată cu banii ori se materializează, frații se îndrăgostesc de aceeași femeie, prietenii se urăsc, pentru a evita un scandal se comite o crimă, iar Paradisul și Infernul sunt aidoma caselor de licitații și în cele din urmă se confundă…