Singura sansa: reforme fara compromisuri

De 15 ani privim cu resemnare si cu cinism la recordul trist al Romaniei: suntem cu consecventa la coada plutonului. Cum de pentru alte tari din fostul bloc comunist a fost posibil ca in acesti 15 sa se integreze in spatiul european al democratiei si economiei de piata, dar nu si pentru noi, romanii?

Este o intrebare frecventa, dar cu raspunsuri multiple. Unii dau o sentinta: “Ca la noi la nimeni!”. Altii iau drumul Occidentului pentru a-si face o viata normala. Mai sunt si unii – o minoritate – pentru care subdezvoltarea nu este o problema, ci un avantaj. Ei sunt beneficiarii “democratiei originale”. In fine, altii pun degetul pe rana: lipsa progreselor este cauzata de lipsa reformelor.

Romania nu a facut reforme reale care sa inlocuiasca complet institutii si mecanisme preluate din societatea totalitara si din economia etatista cu cele specifice unui stat de drept si unei economii de piata. S-au aplicat simulacre de reforma, jumatati de masura, care au permis unor vestigii ale fostului regim sa supravietuiasca sub haina unei democratii de fatada. Iar rezultatele sunt evidente: saracia si coruptia s-au generalizat; respectul fata de lege a devenit facultativ; in loc de initiativa privata s-a dezvoltat clientela de partid; libertatea de expresie a fost limitata; institutiile statului au sacrificat adesea interesul general, in fata interesului privat sau de grup.

Am promis in campania electorala din 2004 sa smulgem din radacini sistemul ticalosit care ne tine prizonieri de 15 ani de zile. Prin votul lor, romanii ne-au mandatat sa trecem la treaba. La investitura, Guvernul pe care il conduc s-a angajat sa faca o reforma fara compromisuri, pentru a moderniza tara si a-i asigura integrarea in Uniunea Europeana pe 1 ianuarie 2007.

Am dovedit in aceste sase luni de guvernare ca ne tinem de cuvant. Am demarat reforma fiscala, care sa permita dezvoltarea economica. Am taiat alimentarea firmelor clientelare de la bugetul statului. Am inceput o ampla campanie de curatare a coruptiei. Am redat presei libertatea de expresie. Am pus in aplicare angajamentele asumate de Romania in procesul de aderare la UE, recuperand inclusiv intarzieri produse in timpul fostei guvernari, ceea ce ne-a permis sa semnam tratatul de aderare la UE in aprilie, la Luxemburg. Am demarat reforma proprietatii. Am incercat sa facem si reforma justitiei… dar am fost blocati. Era deja prea mult pentru un sistem care se vedea atacat din toate partile!

Cel mai grav este ca frana a fost trasa tocmai de Curtea Constitutionala, a carei menire este de a garanta democratia si respectul fata de Constitutie. Curtea a invalidat esenta reformei justitiei, facand imposibila eliminarea privilegiilor de grup si a conflictelor de interese din cadrul CSM, sau promovarea rapida a unor oameni competenti in functii de conducere. Curtea Constitutionala a actionat de fapt la comanda politica a PSD, care

si-a promovat oameni fideli in acest for, si sub imperiul intereselor personale, familiale si de grup. Faptul ca doi judecatori au judecat contestatia semnata de consoarte este elocvent in acest sens.

Pentru noi reforma justitiei este cheia tuturor reformelor, pentru ca ea permite finalizarea luptei impotriva coruptiei, eficientizarea mediului economic si consolidarea statului de drept. De aceea, blocajul creat de Curtea Constitutionala a pus Guvernul si majoritatea parlamentara in fata unei alegeri: sa continue sa guverneze stiind ca orice tentativa de reforma va fi blocata de sistem si ca aderarea la UE in 2007 a devenit astfel aproape imposibila, sau sa se reintoarca la popor, sa-i intrebe pe cetateni daca vor reforme reale sau doar jumatati de masura.

Alegerile anticipate vor consolida democratia romaneasca. Vor aduce stabilitate si reprezentativitate pe scena politica. Cetatenii vor transa printr-un vot liber in ce directie va merge Romania. Guvernul si administratia vor continua in perioada urmatoare sa indeplineasca angajamen-tele asumate in procesul de integrare, iar daca romanii vor vota pentru reforme fara compromisuri, atunci pe 1 ianuarie 2007 vom fi cu totii cetateni europeni.

Cui i-e frica de alegeri anticipate? Celor carora le este frica sa raspunda in fata cetatenilor pentru faptele lor publice, celor care au privilegii de apa-rat si care nu vor sa-si piarda influenta negativa asupra societatii. Pe scurt, sistemului ticalosit si aparatorilor lui.

Calin Popescu-Tariceanu este presedintele PNL, premier in exercitiu