Solemnitatea detaliului

Inca de la debut, Daniel Petru Ionescu (nascut la 19 iunie 1971, Bucuresti; absolvent al Academiei Nationale de Arta din Bucuresti, sectia Pictura, cls. prof. Sorin Ilfoveanu, 1996, doctorand in cadrul Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti) oscila cu eleganta intre posibilitatile expresive ale picturii de sevalet si grafica.

Pe langa aceste doua domenii, profilul sau artistic inglobeaza o distincta disponibilitate pentru noile limbaje, astfel ca printre zonele vizate se numara instalatia, happening-ul si filmul experimental (pentru acest din urma gen obtinand in 2003 o bursa din partea Academiei Brera, Milano). Emblema a unei personalitati deschise, receptive, pictura sa de data recenta ne pune in fata unei imagistici ce investigheaza, confrunta si asociaza o gama vasta de repere, de o incarcatura semantica densa. In perioada ce a urmat absolvirii, recurentele redefiniri ale creatiei, conditionate in primul rand de esenta subiectului, de rezonanta orizontului tematic, pot fi surprinse si la nivel stilistic. Lucrari precum Corida (u/p, 2001), Medium (tehnica mixta, 2004), Semn (u/p, 2004), Singuratate (tehnica mixta, 2003), Unghi liric (acril/hartie, 2004) etc. etaleaza nu doar evantaiul tematic pe care si-l apropie, ci pun in evidenta bogatia solutiilor plastice la care recurge. Ceea ce uneste experimentele sale intr-o viziune este un inradacinat sens al picturalitatii, la fel de vizibil si in lucrarile de grafica (Cadere, gravura). Picturile se remarca prin taietura neconventionala a motivului, prin nonsalanta cu care artistul trateaza subiectul; umanul este adesea citat in dimensiunea sa de secventa estetica (Inauntru, Empatie, Cuplu, Urma etc.) in care gestul izolat si fragmentul anatomic castiga un plus de solemnitate. Episodic, demersul sau se intretaie cu fazele recente ale picturii lui Sorin Ilfoveanu (Vanatoare, tehnica mixta pe panza, 2004), maestrul sau, fara insa ca individualitatea tanarului artist sa se piarda. Daca pentru Ilfoveanu grafismul accentuat pecetluieste aceste ultime creatii, pictura lui Daniel Ionescu propune un traseu diferit, prezervand picturalitatea carnala a detaliului. Spectrul cromatic al picturilor sale surprinde tensiunea proprie subiectului; astfel, paleta acida evocand agresivitate, anxietate (Cadere, gravura; Cuplu, u/p, 2005) isi modifica nu o data structura, virand fie spre armonii stralucitoare in tonurile solare ale Iberiei (Intro, Vanatoare etc.), fie catre registrul chtonian in lucrarile din seria Urme sau din cea a Starilor.