Soljenitin dupa Soljenitin

Moartea marelui scriitor laureat cu Nobel Aleksandr Isaevici Soljenitin, in noaptea de 3 spre 4 august, a marcat intregul mapamond, funeraliile sale fiind insotite de condoleante venite din partea celor mai puternice figuri ale lumii politice (presedintele rus Dmitri Medvedev, care a spus: “Toata viata lui Aleksandr Isaevici a fost dedicata Patriei. El a servit-o in calitate de cetatean veritabil si patriot, fiind unul dintre cei mai mari ganditori, scriitori si umanisti ai secolului XX”; fostul presedinte – si actualul premier – Vladimir Putin, de care Soljenitin se apropiase foarte mult dupa revenirea in Rusia, primul care a venit sa-si prezinte condoleantele si care a subliniat: “Disparitia lui e o mare pierdere pentru intreaga Rusie, ni-l vom aminti ca pe o personalitate curajoasa, puternica, de mare demnitate”; fostul presedinte Mihail Gorbaciov sau secretarul de stat american Condoleezza Rice, care a salutat “una dintre vocile cele mai importante ale secolului XX in lupta impotriva tiraniei regimurilor totalitare”). La randul sau, presa l-a omagiat fara rezerve pe scriitor. “Aleksandr cel Mare” l-a numit cotidianul rus Tvoi Den, inainte de a consacra doua pagini mortii scriitorului, sub titlul “Sfarsitul unei epoci”. “Dupa ce a invins razboiul, inchisoarea si cancerul, credea ca Dumnezeu l-a salvat pentru a servi patriei, pentru a ajuta Rusia sa inteleaga adevarata sa misiune predestinata”, a scris, la randul sau, cotidianul Vremia Novostei.
Insa cea mai importanta pentru istoria lumii ramane nu trecerea in nefiinta, ci viata ilustrului scriitor si istoric, care a demonstrat ca libertatea si curajul pot rezista chiar in miezul unuia dintre cele mai dure sisteme opresive care au existat vreodata. “Este tatal sau fratele tuturor prizonierilor politici. Asemenea oameni nu mor. Ideile lui vor ramane vii”, a sintetizat sugestiv Vitold Abankin, fost prizonier politic sosit la inmormantarea lui. Supranumit “profetul aflat in slujba Rusiei”, aparator al valorilor ortodoxe si slave, Aleksandr Soljenitin va ramane pentru totdeauna primul care a ridicat valul dictaturii, aratandu-le rusilor, stangii occidentale si lumii intregi universul inuman al lagarelor sovietice staliniste. Patriot animat de o forta profetica si o determinare comparata cu cea a lui Dostoievski, scriitorul si-a consacrat viata luptei impotriva totalitarismului comunist, iar cartile sale – O zi din viata lui Ivan Denisovici, Arhipelagul Gulag, Pavilionul cancerosilor si Primul cerc – au dezvaluit adevarul, au povestit despre eroii reali si au schimbat vieti. La trei ani de la aparitia cartii Arhipelagul Gulag, termenul “Gulag” (prescurtarea pentru “Glavnoie Upravlenie Laguerei” – “Directia Principala a Lagarelor”) isi facea intrarea in dictionare prestigioase, precum Le Grand Robert. Recunoasterea siglei-simbol a Gulagului marca finalul durerosului drum inceput de cei care au indraznit sa afirme ceea ce parea imposibil: “In patria socialismului existau lagare.”