Solutii politice la probleme administrative

Schimba ceea ce este de schimbat, este un proverb latin. Dar cand nu ai nimic de schimbat inseamna ca esti nebun daca schimbi ceva?

Cand, in legislatura trecuta, PSD a schimbat – cu scopul declarat de a o simplifica – structura guvernamentala a iesit o formula la fel de stufoasa precum cea de astazi. Precum cea de astazi, pentru ca este aceeasi. La inceputul lui 2005 ministrul Marko Bela recunostea: functiile de vicepremieri sunt functii politice. Sunt acolo pentru ca actul guvernamental sa aiba si coerenta politica (control politic mai precis) pe langa cea administrativa, obligatorie.

Functii decorative au existat in toate guvernarile precedente. Mircea Ciumara, de pilda, in vremea guvernarii CDR, a detinut portofoliul finantelor. Apoi a fost ministru de stat, e greu de spus pentru ce. Un lucru este clar. Niciodata Ciumara nu a fost mai vizibil decat din acea pozitie de ministru de stat. Si este simplu de ce. Rareori a existat vreun ministru care sa ia atatia pumni in cap, ba de la sindicate, ba de la patronate. Doar cine n-a vrut nu l-a blestemat pe Ciumara (“Ciuma-rea”, cum il botezase un cotidian central, daca cineva isi mai aduce aminte!). Povestea e ca pumnii in cap pe care i-a luat Ciumara ar fi trebui sa-i ia – era cel mai normal – Mugur Isarescu, pe atunci prim-ministru. Iata o pozitie ineficienta administrativ care s-a dovedit eficienta politic.

Cand Ion Iliescu i l-a trimis pe cap lui Adrian Nastase pe pe consilierul sau pe probleme de securitate Ioan Talpes, presedintele de atunci nu a facut-o de dragul integrarii, asa cum reiesea din pomposul titlu detinut de vremelnicul ministru de stat. A facut-o pentru a veghea politic un act administrativ. La capatul unui ciclu – sau aparent la capatul lui -, un ministru de stat, Marko Bela, care ocupa functia detinuta cu doi ani in urma de Ioan Talpes, admite: ministrii de stat controleaza politic guvernarea. Abia de aici trebuie sa inceapa o discutie despre restructurarea guvernului. Si ar fi trebuit sa inceapa cu o intrebare logica de altfel. Cine ia pumnii suplimentari in cap? Asa cum stau lucrurile acum, premierului Calin Popescu-Tariceanu ii convine sa aiba mai multi subalterni decat mai putini. Ii convine sa aiba ministri de stat, responsabilizati politic, pentru ca atunci responsabilitatea administrativa se decoloreaza in cea politica. Asa stand lucrurile, nu ar fi ilogic, daca nu ar fi de tot hazul, convocarea ministrului educatiei (de la PD) la o sedinta a Coalitiei (PNL-PD, UDMR, PC), convocare decisa intr-un for de conducere a PNL, pentru a explica ce se intampla cu nu se stie ce bani. Ca si cand premierul nu ar fi avut cum sa-i ceara socoteala intr-un alt mod. Nu. Aici este vorba despre o responsabilizare nu administrativa, ci politica. O culpa administrativa s-ar fi terminat fie prin schimbarea demnitarului, fie prin asumarea culpei de catre intreg corpul administrativ din Palatul Victoria. Politic, culpa se indreapta spre un singur partid, cel cu sediul in Modrogan 1. Mai departe. Cand PD a propus restructurarea Guvernului si renuntarea la ministrii de stat si la cei fara portofoliu stim sigur si din interiorul formatiunii ca nu s-a asteptat ca ideea sa aiba cine stie ce succes. PD a mizat, facil, pe reteta traditionala, atat de bine descrisa de Petre Mihai Bacanu: poporul vrea sange de guvernant. Este usor sa propui restructurari si apoi sa arunci responsabilitatea politica a nerealizarii ei pe seama altora. In buna masura, PD a folosit reteta lui Traian Basescu, cea in care presedintele propunea renuntarea la una dintre camerele parlamentare. Spunea presedintele: cele doua camere parlamentare costa prea mult, in conditiile in care noi trebuie sa facem economii. Curtea Constitutionala a dat verdictul saptamana trecuta: presedintele nu poate face un referendum cand vrea el, drept urmare nu va putea consulta populatia prin referendum in privinta desfiintarii uneia dintre camerele parlamentare. Dar poate presedintele nici nu voia asta. Nici nu are importanta, un lucru el a demonstrat: a vrut sa faca, da” nu l-au lasat! La fel ca Ceausescu: el era bun, da” nu-l lasa nevasta!

Personal, cred ca presedintele ar trebui sa poata organiza un referendum cand crede de cuviinta. Din pacate nu asta a crezut si Curtea Constitutionala. Si, personal, cred ca propunerea de restructurare propusa de PD este buna. Din pacate nu asta cred si celelalte partide din coalitie. Si iarasi din pacate s-a vazut ca, de fapt, PD dorea sa-si intareasca, prin schimbarile propuse, controlul politic asupra actului administrativ – prin plasarea lui Vasile Blaga in functia de vicepremier, singurul din Guvern.

Atata vreme cat politicul controleaza actul administrativ – si, de cele mai multe ori, este inevitabil – politicul este cel care va dicta. Intr-o coalitie, a propune solutii administrative in lipsa acordurilor politice (cine ia pumni in cap?) inseamna a nu-ti respecta partenerii sau a nu-ti vedea lungul nasului. Sau, mai grav, a incerca sa obtii un profit mizand pe faptul ca orice poporean vrea sange de guvernant.

* Iulian Anghel este redactor la departamentul politic al Ziarul Financiar