Soluțiile de astăzi, aplicate peste 9 ani

Toți liberalii asumați, inclusiv Președintele Republicii, s-au prezentat, cu mic cu mare, mai puțin Oros săracul, care a luat COVID, la marele eveniment de lansare a Programului Național pentru Redresare și Reziliență. Evenimentul marchează, mai mult decât orice, faptul că liberalii admit că vor trece 9 ani până când România își va reveni. Altminteri, momentul este o trecere în revistă tristă a tuturor motivelor pentru care liberalii nu merită votați nicicum pe 6 decembrie.

În primul rând, pentru că au această ignoranță latentă care nu le permite să proceseze limba română. Asemeni unor semianalfabeți mascați, care se feresc de cuvinte simple, pentru a-și masca incompetența, liberalii lui Orban s-au încăpățânat să preia cuvântul ”reziliență” în fițuica lor politică, asta în ciuda faptului că, în conformitate cu dicționarul nostru, reziliența se referă la ”proprietatea unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri.” Dacă nu mă credeți, cercetați dexonline.ro și vă veți convinge. În engleză, cuvântul merge uns pentru contextul folosit de cancelariile europene, pentru a exprima așteptările UE de la un astfel de plan, câtă vreme dicționarul Oxford, ediția 2005, oferă drept primă explicație pentru termenul resilience ”abilitatea oamenilor sau a lucrurilor de a se simți mai bine, imediat după ce au experimentat ceva neplăcut, precum șocul sau accidentarea fizică.” Din dorința lor eternă de a părea mai culți decât sunt, oamenii lui Orban au luat de-a gata ideea de reziliență pentru a o scălda într-o lume a metaforei politice totale.

Dar cine se mai uită la semantică în aceste zile tulburi, când liberalii tocmai au descătușat zeci de câini cu covrigi în coadă pe toate canalele de știri și posturile TV ? Planul pentru redresare și reziliență, ce-o mai însemna și asta, caută exploatarea unor soluții și oportunități care, conform PNL, vor duce la revenirea sistemului medical și economic, producând, nu-i așa, mii de km de noi drumuri, poduri și promisiuni electorale. Nici sistemul de educație nu va fi scutit de beneficii, ne spun liberalii. Chiar Raluca Turcan, cea care ne-a anunțat că cei mici nici măști nu merită la școală, a promovat, ieri, soluția binefăcătoare a unor investiții masive în domeniul educației.

Tote aceste lucruri extraordinare se vor întâmpla peste 9 ani. Nu, nu-i o glumă, deși așa pare. Liberalii României de astăzi, o țară cu sistemul sanitar pe marginea prăpastiei, fără educație de masă gratuită și cu o economie în pragul decesului, se mândresc cu posibilitatea accesării unor fonduri europene care-și vor produce efectele peste un deceniu.

Și poate nici atunci. Pentru că cele 80 de miliarde care ne sunt fluturate pe la nas țin de abilitatea României de cofinanțare și de o sumedenie de alte mecanisme birocratice care vor face ca majoritatea acestor sume să rămână acolo de unde am aflat despre el. Într-o decizie pe hârtie a unei Uniuni, care are disponibilitatea de a ne da, dar care nu ne va băga și în traistă.

Lăsând orice fel de spirit de glumă la o parte, soluția liberală pentru cei care umplu morgile, pentru bolnavii uitați pe holurile spitalelor, pentru medicii îmbolnăviți pe capete, pentru colapsul economic în care suntem, pentru cei 900.000 de copii care astăzi nu au unde să facă școală online, nici cu ce, nici cu cine, este reprezentată de investiții strategice pe o durată de 9 ani. 9 ani! Adică, guvernul Orban, în frunte cu principalul lui girant, au tupeul să ne spună că nu au capacitatea de a creiona bugetul pentru 2021, dar sunt suficient de vizionari încât să creioneze viitorul României pentru următoarea decadă. Este ca și când, acești propagandiști de meserie, acești diletanți pierduți prin palatele lor, ne-ar spune că nu știu a guverna, dar că au o vrăjitoare potentă, cu un glob de cristal pe măsură, care le oferă soluții sub formă de ghicitori. Nici măcar presiunea campaniei electorale nu mai sperie acești guvernanți de ocazie, al căror singur talent este abilitatea de a spune că vor face mâine. Orice. Mâine de toate și nimic azi.