Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Sonetele marelui bard/ de Lidia Vianu

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului William Shakespeare – Sonnets. Sonete. Texte paralele.

Lidia Vianu · 12 martie 2015 · 2 min de citit

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului William Shakespeare – Sonnets. Sonete. Texte paralele.

Există scriitori clasici care sunt traduși periodic în alte limbi. De fiecare dată traducerea lor scoate la iveală o nouă față. S-a întâmplat acest lucru cu traducerea lui Eminescu în limba engleză. Se întâmplă acum – din nou – cu traducerea lui William Shakespeare în limba română.

Publicăm o traducere inedită a Sonetelor, făcută de un inginer, care este și debutant pe deasupra. Radu Ștefănescu traduce sonetele cu rimă, ritm și sens. Desigur, orice traducere este în același timp o extindere a textului către cultura altei limbi, dar și o limitare a lui la felul în care înțelege traducătorul ceea ce traduce.

Radu Ștefănescu traduce și rescrie. Sonetele lui în românește sunt un act de cultură, dar și unul de creație. Invităm cititorul să decidă singur dacă ele sunt în primul rând o traducere și abia după aceea creație de poezie – sau invers. Sau, poate, în egală măsură, și una și alta. Lectura acestui volum, chiar dacă nu-l va convinge pe cititor, cu siguranță îl va captiva.

Sonetele lui William Shakespeare, traduse în limba română de Radu Ștefănescu, s-a lansat la 9 martie 2015, iar volumul poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/shakespeare-sonete-stefanescu.html

Iată un exemplu din noua traducere:

Când patruzeci de ierni te vor brăzda

Și-ți va apune fala juvenilă,

A tinereții haină-ți va părea

O vechitură: ai să-ți plângi de milă.

Vei fi-ntrebat: „Averea unde-o ții?”,

Vor da răspuns adâncile găvane

Ce-ți îngropară fruntea: „Chiar aci”!

Dar îți va fi rușine, o, sărmane.

Cu mult mai lesne bătrânețea ta

Va fi iertată, dacă vei răspunde:

„Privește-acest copil, mă va purta:

Acolo sunt, pe el întreabă-l unde.”

Și sânge cald prin venele-nghețate

Va curge-atunci când moartea-ți râde-n spate.

Citește și