Sorin Paslaru: Ca sa creezi, trebuie sa distrugi

Reactiile puternice provocate in mass-media occidentale dupa anuntul privind inchiderea fabricii Nokia de la Bochum, in Germania si mutarea unei parti din productia acesteia la Cluj se transforma, in plina criza financiara mondiala, intr-un atu pentru Romania.
Fara pretentia ca am putea surprinde un fenomen economic mondial, am putea spune ca intre cazul Nokia si scaderea burselor din toata lumea este o legatura puternica. Sunt parte a aceluiasi fenomen: masiva delocalizare industriala.
Un analist economic roman, Matei Paun, care a lucrat pe Wall Street si detine acum o firma de consultanta implicata in tranzactii de zeci de milioane de euro, spune in revista Vivid ca este posibil ca echivalentul pentru economia mondiala al caderii comunismului pentru politica sa fie ceea ce traversam acum. Si la data scrierii articolului, in decembrie 2007, nici nu se petrecuse prabusirea de pe burse din aceasta saptamana.
Furtuna de pe pietele financiare ascunde miscari adanci, de profunzime, ale economiei mondiale. Pietele emergente au ajuns la doua treimi din PIB-ul mondial, iar China la aceeasi pondere ca Statele Unite.
In mijlocul valtorii, Romania cu un ochi rade, cu altul plange la inceputul acestui an.
Cu un ochi rade pentru ca suntem, in sfarsit, pe scena lumii ca un competitor mondial pentru investitori. Daca nu ar fi fost compasiunea pentru germanii ramasi fara locuri de munca, subiectul nu ar fi trezit intr-atat reactia presei si nu ar fi ajuns atat de cunoscut.
Cu un ochi plange pentru ca bursele au scazut si la noi, in siajul celor internationale, iar investitorii financiari isi arata coltii la leu.
Pornind de la cazul Nokia, Ziarul Financiar scrie in aceasta saptamana o serie de articole despre crearea de locuri de munca. Pentru ca demonstratiile din Germania arata cat trebuie sa pierzi ca sa castigi.
Cu 3 milioane de locuri de munca pierdute in industrie din 1990 pana in 2007, romanii stiu foarte bine care este pretul alocarii (in)eficiente a resurselor.
Romania a incheiat tranzitia abia anul trecut, odata cu inchiderea Tractorul si Rulmentul, simbolurile productiei in pierdere. Capitalul, terenul si oamenii din aceste companii au fost folosite pana la epuizare intr-o directie gresita.
Deciziile proprietarului, statul roman, au fost gresite.
N-a distrus din vreme pentru a pune ceva mai bun in loc, pentru a se ajusta la nevoile prezentului.
Nokia s-a transformat dintr-o fabrica de prelucrare a lemnului in cel mai mare producator de telefonie mobila printr-o decizie strategica. Ce s-a intamplat cu competitorii Nokia de acum 20 de ani care au luat-o pe o cale gresita nu se mai stie. Pe oameni nu-i intereseaza cine pierde.
Doar intuitia, ambitia si perseverenta intreprinzatorului in a scoate cel mai bun randament pentru banii sai duce economia inainte. Dar nu fara costuri.
Nu se poate sa creezi fara sa distrugi.

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF