Spectacolul de sculptura al lui Alexandru Poteca

“Sculpture Show”, expozitia artistului Alexandru Poteca, gazduita pana pe 15 iunie de Galeria NIT, cuprinde o serie de lucrari ce evoca elemente cotidiene, aproape banale, reconstruite din metal si cuvant.

Tanarul artist a creat, folosindu-se de tehnica electrolizei, sculpturi din structuri metalice, care redau, la diferite dimensiuni, obiecte precum cani, cupe, o palarie sau o cizma, dar si siluete umane.

Subiectele prind contur cu ajutorul unor litere realizate din cupru, cu care autorul se joaca, amestecandu-le in forma obiectelor. Semnele formeaza cuvinte ce umplu perimetrul trasat de artist, conferind atat sens estetic, cat si semnificatie logica. Astfel, fiecare lucrare vorbeste de la sine despre ce anume reprezinta, cuvintele insiruite formand propozitii descriptive si explicative.

“Am scris pe obiect denumirea si povestea sa. Folosesc cuvantul ca semn plastic, in relatie cu obiectul”, explica Poteca. Lucrarile, care fac parte dintr-un ansamblu intitulat “Cuvinte vizibile”, reprezinta o meditatie vizuala a artistului asupra lucrurilor si locurilor comune. “Este o forma de a le critica fara cuvinte”, mai precis fara a le rosti. Formele tratate de sculptor sunt comune, el nefolosind abordari avangardiste pentru a soca. Lucrarile de mici dimensiuni sunt insa bland abstractizate, lucru ce tine mai mult de stilul personal al artistului decat de dorinta acestuia de incadrare intr-un anume mod de exprimare plastic. Sculpturile lui Poteca ofera o varianta la expunerile traditionale, devenite prea familiare pentru privitor.

De asemenea, in galerie mai sunt expuse si doua corpuri separate ce reprezinta doua mani impreunate si doua picioare alaturate, acestea alcatuind un ansamblu numit “Monolog”.

Pentru toate lucrarile sale, Poteca a ales cuprul deoarece este un metal sensibil, atat cromatic, cat si mecanic.

Poteca a incercat sa-si creeze in spatiul Galeriei NIT un univers personal, fara a-i asocia insa simboluri si fara a da o incarcatura grava lucrarilor. Simplu, clar si direct, sculpturile sale vorbesc parca de la sine, neintrebate.

In expozitia sa, Poteca speculeaza fragmentul independent, golit de substanta si desprins din context, servindu-se de abstract doar atat cat este necesar pentru a particulariza si a nuanta un concept de altfel binecunoscut.