Spectacolul propagandei/ de Stelian Țurlea

În mod cert, recenta campanie pentru europarlamentare și, în general, anul acesta tensionat, cu noi alegeri prezidențiale la sfârșitul toamnei sunt convingătoare pentru dimensiunile, uneori apăsătoare, dobândite de propaganda partidelor. O carte care să ne lămurească rolul acesteia nu poate fi decât bine venită, mai ales dacă este scrisă de un ziarist cu experiență devastatoare în domeniu.

Călin Hentea este un ofițer român, jurnalist militar, doctor magna cum laude în științe militare cu o teză despre propagandă și operații informaționale, a executat mai multe misiuni NATO în Albania, Kosovo și Afganistan și a publicat mai multe volume de istorie militară sau dedicate fenomenului propagandistic, atât in România , cât și în Statele Unite, la Scarecrow Press. Este colaborator permanent al „Ziarului de duminică”. În domeniul de care ne ocupăm acum, a publicat „Enciclopedia Propagandei Românești”, carte de referință, pe marginea căreia spunea: ”Toți actorii politici fac propagandă. Unii îi spun relații publice, alții îi spun campanie de imagine sau comunicare politică, management al evenimentelor etc. Cu alte cuvinte, toți actorii politici și majoritatea celor mediatici exagerează, minimalizează, eludează sau subliniază, interpretează și înfățișează realitatea potrivit intereselor și obiectivelor lor politice. Cât de afectați suntem de această propagandă? Foarte tare. Până acolo încât nu mai suntem capabili, chiar având oarece cultură generală, interes și bunăvoință, să discernem adevărul și sensul evenimentelor. Victimele sigure ale propagandei sunt cei inculți, ne-educați care din nefericire constituie majoritatea covârșitoare a poporului român din ziua de azi.”

În prefața volumului pe care îl socotim acum un eveniment editorial*), Călin Hentea redefinește din nou, lămuritor, propaganda: „Acțiuni de comunicare persuasivă planificate, susținute de un sponsor, având drept scop final influențarea și chiar modificarea atitudinilor și comportamentelor unei audiențe/țintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind, alături de cele adevărate, informații și argumente false, parțial adevărate, denaturate și exclusive, acestea fiind însoțite de diverse forme de constrângere și cenzură.”

Odată stabilite aceste coordonate definitorii ale propagnadei, Călin Hentea purcede la mai multe expediții fulger în lumea artei, a cărților și a scrierilor de tot felul, a muzicii, a filmelor, a lumii media. În fiecare dintre aceste locuri, constată el și odată cu el și cititorul, propaganda arată altfel, uneori e ostentivă, alteori insidioasă, discretă. Efectele sunt aceleași – un spectacol zilnic, „sub multe și nebănuite forme, care ni se strecoară în minte și în suflet pe neașteptate, uneori chiar atunci când ne simțim mai bine și suntem mai relaxați, din paginile ziarelor, dintr-o secvență de film, dintr-un refren la modă, dintr-un afiș la colț de stradă sau dintr-o vorbă auzită la radio sau la televizor în timpul cinei. Această carte încearcă să identifice și să analizeze prezența și rolul propagandei în spațiul public în care trăim.”

Întrebarea căreia autorul nu-i răspunde, dar asupra căreia va medita, sperăm, în volumele ulterioare despre propagandă pe care le anunță este: putem, oare, contracara efectele unei astfel de propagande (pentru că, spune Călin Hentea, „propaganda nu se dovedește întotdeauna a fi un lucru rău”)? Cum?

*)Călin Hentea – Spectacolul propagandei. Editura Meteor Press