SPIRITUALIA/ BOR și intelectualii europeni

Un fapt aproape deloc sesizat in presa ultimelor zile a fost
scrisoarea trimisă de o serie de intelectuali europeni la adresa
Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Pe data de 11 februarie 2010
ierarhii Sf. Sinod al BOR semnau o scrisoare adresată diasporei
românești prin care se arăta că istoria (dureroasă) poate fi
depășită prin revenire la unitate a românilor de pretutindeni. Cu
alte cuvinte erau invitați să reintre in BOR toți cei care se
indepărtaseră din motive politice. Arătându-se rațiunile
ecleziologice și canonice, iată cum se incheia acest “Apel la
unitate și demnitate românească”: “Acum, la 20 de ani de la căderea
regimului comunist in Europa Răsăriteană, când România este membră
a Uniunii Europene și a NATO și in condițiile in care Biserica
Ortodoxă Română dezvoltă o activitate fără precedent in afara
granițelor țării prin reorganizarea și inființarea de numeroase
eparhii in intreaga lume, apreciem că nu mai sunt motive
intemeiate de a respinge chemarea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române la unitate și comuniune ortodoxă românească. Suntem
incredințați că această atitudine de reinviere și reconciliere
ortodoxă românească va consolida și va intensifica lucrarea
pastoral-misionară, social-filantropică și cultural-educațională a
Bisericii Ortodoxe Române de pretutindeni, intărind in același timp
demnitatea ortodoxă românească, prin eliberarea unora dintre
românii ortodocși de complexul de a fi <<căutători de umbrele
canonice>> la străini.
Regretăm că din motive multiple, unii dintre frații noștri
ortodocși români s-au indreptat spre alte jurisdicții ortodoxe, in
timpul comunismului, insă ceea ce a fost scuzabil in trecut a
devenit nejustificabil și chiar regretabil in prezent, adică
instrăinarea românilor unii de alții, până la dezbinarea lor
bisericească. Incredințați fiind că apelul nostru la unitate și
demnitate ortodoxă românească va fi receptat cu bucurie și
responsabilitate, ca dorință de comuniune și cooperare frățească,
vă impărtășim tuturor aleasă prețuire și părintească
binecuvântare.”
De cealaltă parte, semnată (cu tâlc răstălmăcit?) in Duminica
Tomii, 11 aprilie 2010, scrisoarea-replică se intitulează “Apel la
unitatea și demnitatea Bisericii Ortodoxe”, fiind adresată Adunării
Episcopilor Ortodocși din Franța (AEOF) și, evident, indirect,
Bisericii Ortodoxe Române.
Printre puținii oameni de presă de la noi care au fost atenți
la cele de mai sus sunt autorii site-ului românesc de știri
www.LacasuriOrtodoxe.ro
– de unde am preluat aici și traducerea replicii europene. Iată-i
și pe semnatari, un număr de 28 de remarcabile personalități
provenite din Franța, Italia, Belgia, Olanda, Marea Britanie
membri, cu toții, ai Frăției Ortodoxe a Europei de Vest:
Nicolas Behr, Paris, P. Boris Bobrinskoi, decan emerit al
Institutului de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, Paris, P. Hildo Bos,
preot paroh Saint-Nicolas-de-Myre, Amsterdam, P. Jean Breck,
profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie – Paris,
Denis Clement, Franța, Sophie Clement Stavrou, lector la Institutul
de Teologie Ortodoxă “Sf. Serge”, P. Christophe D’Aloisio, paroh al
Bisericii Sfintei Treimi și a sfinților Cosma și Damian, Bruxelles,
președinte al Syndesmos – Organizația Mondială a Tineretului
Ortodox, P. Michel Evdokimov, profesor emerit al Universității
Poitiers, paroh al Bisericii Sfinților Petru și Pavel,
Châtenay-Malabry, Franța, P. Fostiropoulos Alexandru, paroh al
Bisericii Sfinților Petru și Pavel, Clapham, Londra, P. Jean Gueit,
protopop pentru parohiile din sud-estul Franței (Arhiepiscopia
Bisericilor Rusești din Europa de Vest), capelan al Frăției
Ortodoxe din Europa Occidentală, Jean-Marie Gourvil, profesor,
Franța, P. Claude Hiffler, rector al parohiei Sfinților Cosma și
Damian Avignon, Franța, Jean-Jacques Laham, co-organizator al
Festivalului Tineretului Ortodox la Paris, Daniel Lossky, profesor,
Belgia, P. Nicolas Lossky, profesor la Institutul de Teologie
Ortodoxă Sf. Serghie, paroh al bisericii Maicii Domnului din
Paris și Sainte Genevieve, Ana Palanciuc, profesor la
Universitatea Paris VII, P. Ignatie Peckstadt, paroh al Parohiei
Sf. Andrei, Gent, Belgia, Jean-Claude Polet, profesor la
Universitatea din Louvain-la-Neuve, Belgia, Noel Ruffieux,
responsabil de curs la Universitatea din Fribourg, Elveția, Chiril
Sologub, profesor la Conservatorul Național de Arte și Meserii,
Paris, președintele Acțiunii Creștine a Studenților Ruși, Matei
Sologub, profesor la Universitatea Paris VI, Michel Stavrou,
profesor la Institutul Teologic Universitar din Saint Serge Paris,
P. Alexis Struve, paroh Sfânta Treime, Paris, Daniel Struve, lector
la Universitatea Paris VII-Diderot, Anca Vasiliu, director de
cercetare la CNRS (Centre Léon Robin, Paris-Sorbonne), P. Dominique
Verbecke, preot paroh al Sfântului Andrei, Gand, Inspector de
Invățământ Ortodox in Belgia, Bertrand Vergely, lector la
Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, P. Vladimir Zelinsky,
paroh al Notre-Dame-Joies des Affliges, Brescia,
Italia…
Mesajul acestora susține, principii “ale ecleziologiei
ortodoxe, centrate pe Euharistie și teritorialitate” și amintește
“condamnările Consiliului de la Constantinopol din 1872, față de
naționalismul eclesial” adică filetismul. De asemenea se subliniază
că “Biserica lui Hristos nu poate fi instrument al unității și
demnității unei națiuni”. Iată și finalul mesajului celor 28:
“Deschizând calea către Impărăția lui Dumnezeu, Biserica fiind
corabia mântuirii, nu aparține niciunei națiuni. Ne străduim, in
ciuda nevredniciei noastre, să demonstrăm realitatea mântuirii,
facem apel la unitatea tuturor creștinilor ortodocși din Occident,
și de pretutindeni, in apărarea demnității Bisericii Ortodoxe care
incepe cu respectul pentru eclesiologia apostolică: după Pogorârea
Duhului Sfânt, <<nu este elin și iudeu, tăiere imprejur și
netăiere imprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul in
toți>> (cf. Coloseni 3, 11). Hristos a inviat!”…

Câteva considerații personale:

(1) Ai fi tentat să spui din start că fiecare parte are
dreptatea ei: pe de-o parte acei clerici și intelectuali europeni
conștienți de noile condiții istorice ale UE dar, și de dimensiunea
catolică, universală, a creștinismului, indiferent de confesiune și
care vizează o reală unitate intre ortodocși, indiferent de etnia
acestora; pe de altă parte BOR care este indreptățită să se
străduie să vindece rănile trecutului, fie și târziu, la 20 de ani
de la căderea comunismului.
(2) Se poate observa rapid preponderența rusească printre
semnăturile de mai sus, iată de ce au fost voci care susțin – iar
ipoteza nu poate fi nicidecum ignorată – că nu este decât o replică
a Moscovei la acținile in diaspora din ce in ce mai viguroase ale
BOR. A existat oare vreo replică similară a Frăției Ortodoxe a
Europei de Vest atunci când rușii au inceput și, in bună măsură,
chiar au reușit unificarea diasporei ortodoxe ruse?
(3) Intr-o frază, nu tocmai elegantă, membrii Frăției Ortodoxe
a Europei de Vest acuză BOR că mesajul său ar fi “lipsit de orice
referire la Dumnezeu, la Hristos și Duhul Sfânt “. Aparent, așa
este… Numai că se face referire la litera iar nu la spiritul a ceea
ce au scris și semnat ierarhii români – un mesaj smerit și
inteligent tocmai prin aceea că nu se face paradă de cunoaștere
teologică, mesaj adresat oamenilor simpli inainte de toate. Membrii
Frăției Ortodoxe uită, astfel, spusa evanghelică: “Nu tot cel ce-Mi
zice: Doamne, Doamne! va intra in impărăția cerurilor, ci acela
care face voia tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Dar
eleganța retorică din alte timpuri, “jocurile de meșteșug” nu mai
sunt cultivate de multă vreme, nicăieri in Europa…
(4) Dacă ar fi să contăm pe buna credință a fiecărei părți –
și avem toate motivele, ținând cont de calitatea excepțională a
unor personalități semnatare, precum Anca Vasiliu, bunăoară – ar
trebui să spunem astfel: timpul va așeza lucrurile pe făgașul
firesc. Este absurd ca actuala conducere a Sf. Sinod al BOR să fie
acuzată in Europa de filetism iar in țară de excese ecumenice. Asta
inseamnă că graba inițială cheamă la o mai ințeleaptă apreciere a
“mișcărilor” tuturor părților implicate.
Cât despre “mișcările” Duhului care bate intru, prin și peste
toate acestea, cine poate a le vedea și povesti?

MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura
Humorului, Bucovina) are o licență in filosofie (Universitatea
București) și un master in antropologia spațiului sacru
(Universitatea de Arhitectură ”Ion Mincu”). Este doctorand al
Universității București, Facultatea de Litere, cu o temă
interdisciplinară in care continuă studiile de antropologie a
religiei. A fost director al Editurii Muzicale și profesor de
istorie a religiilor in invățământul preuniversitar. A susținut o
bogată activitate in presă: studii, articole, eseuri, recenzii,
proză scurtă, editoriale, interviuri – in jurnale, reviste
culturale și cu profil spiritual -, producator și realizator de
emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni
centrale. In ultimii ani a fost editorialist și editor coordonator
(departamentul cultură-religie) la ziarul ”Adevărul” si
redactor-șef al revistei ”Adevărul literar și artistic”; ulterior
a fost senior editor la agenția de presă ”NewsIn”, coordonând
departamentele de cultură-religie și media-publicitate. Actualmente
semnează o rubrică săptămânală in suplimentul ”Aldine” al
ziarului ”România liberă” și predă istoria religiilor la
Universitatea București.