SPIRITUALIA/ Unde ne sunt vizionarii?

“Structura patriarhala, inerenta relatiei maestru-discipol, pierde teren”, observa George Steiner. Este un fapt, fara indoiala, inevitabil, caci lumea in care intram din ce in ce mai abrupt isi cauta alte reguli. Iar aici G. Steiner (vezi cartea sa “Maestri si discipoli”, Ed. Compania, 2005) face un adevarat spectacol de inteligenta si (auto)ironie trimitând când la unul dintre sloganurile studentilor parizieni din 1968 – Plus de maitres! -, când la nenumaratele tendinte petrecute in ultimele decenii in aceasta societate globaliza(n)ta in ritmuri din ce in ce mai dinamice: feminism, scientism etc. “Pot, trebuie oare ca «lectiile Maestrilor» sa supravietuiasca acestui tsunami?”, se intreaba usor caustic Steiner (p. 220). Pâna a bate la usa unor eventuale alte paradigme, sa constatam faptul ca, cel putin in crestinismul ortodox, lucrurile au stat si continua sa vietuiasca, pare-se, in registrul unor formule bine slefuite peste timp. De pilda, acelasi binom invatator-ucenic devine tema unei superbe carti scrisa de Irenee Hausherr – “Paternitatea si indrumarea duhovniceasca in Rasaritul crestin”, publicata si in limba româna (Ed. Deisis, 1999, trad. Mihai Vladimirescu). In introducerea la lucrarea lui Hausherr, semnata de mitropolitul Kallistos Ware, acesta extrage câteva din concluziile cartii, considerând ca parintele spiritual, maestrul, trebuie sa aiba trei daruri, trei harisme speciale: (1) clarviziunea si discernamântul; (2) capacitatea de a iubi pe ceilalti si de a-si face ale sale suferintele altora; (3) puterea de a transfigura mediul uman, material si nematerial. De ce oare clarviziunea este asezata “la pachet” cu discernamântul? Dar ce inseamna discernamânt? Etimologic, discernamânt provine din diakrisis, iar traducerea exacta este: deosebirea duhurilor, a binelui de rau. Asadar puterea cu care duhovnicul patrunde in fiinta ucenicului pentru a decripta intreg zbuciumul cautarii trebuie obligatoriu insotita de discernamânt. Adica de puterea de a deosebi ceea ce este ziditor de balast. Nota bene: clarviziunea invatatorului nu este totuna cu puterea de a calatori mental pe axa/ axele timpului. In crestinism, acest act se numeste “vedere-inainte”. Cu siguranta, insa, face parte dintre aceleasi instrumente de lucru suprafiresti pe care le detine duhovnicul, indrumatorul. Am considerat necesar acest ocol pentru a arata pe scurt ca pentru un maestru – in mod cert, daca ne referim la un maestru spiritual – una dintre conditiile sine qua non care ii si confirma autenticitatea este tocmai (clar)viziunea. Si, daca cumva acesta nu este un vizionar la modul explicit (ceea ce se-ntâmpla adesea, cel putin declarativ, in cazul multor indrumatori reali), ajuns la un anume nivel, in mod cert viata acestuia, actele si gesturile sale sunt cele ale unui vizionar. Cu alte cuvinte sunt faptele unui om inscris total in matca propriei cai spirituale. Referindu-se la opera lui Mircea Eliade, Culianu determina trei parametri, trei vectori care o asaza, fiecare, sub un alt unghi de vedere (vezi I. P. Culianu, “Studii românesti”, Ed. Nemira, 2000, p. 230). Am putea vorbi chiar de trei axe de coordonate. Intâi se refera la experienta existentiala. Apoi recurge la cunoastere – o alta axa de coordonate, si, in fine, vorbeste despre initiere. Descoperim astfel trei vectori dupa care poate fi evaluata viata fiecarui om. Revenind la partea noastra de cer, gândindu-ne ca acum mai bine de jumatate de veac Manastirea Antim din Bucuresti a fost binecuvântata de prezenta parintelui Ioan cel Strain, Ioan Kulighin, – cel care a dat un neasteptat impuls spiritual Miscarii “Rugul Aprins” – vom preciza ca si acesta vorbea de asemenea despre trei modalitati de a trai in lume, crestin fiind (a se vedea – Cuv. Ioan cel Strain “Din arhiva RuguluiAprins”,Ed. Anastasia, p. 17). Daca ne este permis, trei axe de coordonate pe care indraznim sa le identificam pornind de la ceea ce Ioan Kulighin a notat undeva in putinele scrieri ramase de altfel: rugatorul, marturisitorul si indrumatorul. Asadar, intâi identificam o axa verticala, aceea a rugatorului. Avem mai departe o axa orizontala, cea a marturisitorului si, in fine, o a treia axa, axa de adâncime, antero-posterioara, a indrumatorului. Bineinteles, simbolistica crucii vorbeste din abundenta despre cele trei axe, cele trei brate ale crucii. Facem precizarea ca, in general, este ignorat axul antero-posterior al crucilor ortodoxe, cu toate ca acesta se regaseste in multe biserici chiar explicit. Crucea este un arhetip instalat in toate traditiile spirituale. Aici isi arata puterea marturiile vii. A cauta o Cale inseamna, totodata, a merge la izvoare. Dar când vorbim de izvoare, ne gândim imediat la initiere (I. P. Culianu), la indrumare (Ioan Kulighin), adica este nevoie de oameni imbunatatiti care sa beneficieze la rândul lor de o initiere/indrumare. Viata insasi poate fi asimilata unui fascinant proces de initiere, cum arata undeva M. Eliade, experienta si cunoasterea livresca fiind subintelese, dar nu si suficiente. Nu ne putem rezuma exclusiv la carti – o demonstreaza nenumarati cautatori. Cartile devin vii daca stim cum sa le citim, daca stim si invatam cum sa ne asezam fata de adevarurile din ele. si buna asezare ti-o poate arata numai indrumarea. Numai initierea detine calitatea (care este o stare a lui a fi) pentru a rosti “asaza-te la inceputul universului! “. Subliniem, aceasta nefiind o simpla metafora, ci calea catre accesarea unor stari launtrice inalte. Aceste doua triade: experienta-cunoastere-initiere (Culianu) si rugator-marturisitor-indrumator (Ioan Kulighin) sunt in totala corespondenta cu triada descrisa initial: clarviziune & discernamânt-iubire-transfigurare (Kallistos Ware). Beneficiind de experienta, de puterea rugaciunii, de clarviziune si discernamânt indrumatorul, initiatul te va imbratisa cu iubirea sa, te va conduce pe calea transfigurarii. …Dar exista nenumarati vizionari inchipuiti, o imensitate de falsi profeti! Acestia nu reusesc decât sa iasa din tiparele descrise mai sus, confirmându-le. Nu au discernamânt si deja este un lucru foarte grav, caci pot fi rapid indusi in eroare. Iubirea le este stearpa – viziunea devine horror. Lipsa initierii (reale iar nu inchipuite) poate naste monstri. Despartirea prematura de maestru genereaza o imensitate de indivizi autosuficienti. s. a. m. d. In clipa in care si-a gasit maestrul, ucenicul insusi devine un potential vizionar: insasi prezenta maestrului este viziunea cea buna. Dar nu este decât o victorie de etapa. Undeva, la final, daca lectia este bine asimilata, urmeaza despartirea. “Triumful autentic, desi adesea nerecunoscut, al Maestrului este acela de a fi negat si depasit de descoperirea discipolului sau. Ceea ce inseamna ca Maestrul discerne in ucenicul sau o forta si o perspectiva care le intrec pe ale sale”, constata Steiner (p. 201). Cei care reusesc aceasta “performanta” ajung la finalul jocului, adica la un nou ciclu. Sau in viziunea Maestrului George Steiner: “Acesti oameni slujesc o cauza care depaseste cu mult persoana lor” (p. 201). Viziunea este implinita…

MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ”Ion Mincu”). Este doctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o tema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut o bogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii, proza scurta, editoriale, interviuri – in jurnale, reviste culturale si cu profil spiritual -, producator si realizator de emisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator (departamentul cultura-religie) la ziarul ”Adevarul” si redactor-sef al revistei ”Adevarul literar si artistic”; ulterior a fost senior editor la agentia de presa ”NewsIn”, coordonand departamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmente semneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ”Aldine” al ziarului ”Romania libera” si preda istoria religiilor la Universitatea Bucuresti.