Spre o diplomație industrială româneascã ?

Eficientizarea relației cu Bruxelles-ul nu ține doar de politica externă și eficiența diplomației, ci și de prestația politicii noastre interne. Nu poți face o politică externă solidă dacă nu ai o țară consolidată economic și articulatã din punct de vedere managerial. Nu trebuie să înțelegem prin politica externă cu Bruxelles-ul doar diplomație. O detaliere a acestui subiect este oportună.

În primul rând, e greu să faci o super politică externă care să influențeze dosare industriale la Bruxelles, dacă nu prea mai ai industrie… E importantă în acest sens realizarea unei coaliții între capitalul românesc și autorități, pentru optima reprezentare a intereselor noastre. E vorba de o diplomație “industrială”, dincolo de sintagma de diplomație economică, ce se referă cu prioritate la stimularea comerțului și investițiilor între țări. 

În al doilea rând, ca să ai o relație de politică externă bună cu Bruxelles-ul trebuie să îi fii de folos ca actor; îi poți fi de folos dacă ești tu un jucător important prin piața ta locală, sau dacă ai influență în relația cu alți actori, de preferință unii la care “Bruxelles-ul” – sau principalii săi jucători (Germania, Franța, Marea Britanie) – nu au încă, sau ar avea nevoie de un supliment. O reactivare a contactelor noastre – și a simpatiei de care ne bucurăm – în piețele emergente, nu poate decât să ne ajute în relația cu Bruxelles-ul. Activi suntem (a se vedea ultima reunune a diplomației române derulate în perioada 27-29 august 2013 la București), e în interesul nostru să fim cât mai ambițioși, ca să ne crească puterea de negociere. 

În al treilea rând, trebuie să îți stabilești clar o listă de aliați “permanenți”, fie ei Franța, Germania, Marea Britanie sau alții; lista e de făcut în baza coincidenței de interese. Sigur că depinzând de dosar putem face drum separat, dar avem nevoie de o minimă predictibilitate în ochii partenerilor. De exemplu, ca să putem conta pe Franța și Germania în majoritatea cazurilor, trebuie să știe și Parisul și Berlinul că pot conta pe noi în majoritatea cazurilor; excepția ar confirma doar regula. Pentru acești parteneri putem fi reper în regiunea noastră, astfel putem influența, pe zi ce trece tot mai eficient, poziția UE raportat la țări precum Moldova, Ucraina și cele din Balcanii de Vest.  

Nu îl ultimul rând, avem nevoie de o optimă diplomație europarlmentară. Europarlamentarii pot fi relee cheie într-o relație de calitate cu Uniunea Europeană, dincolo de activitatea lor pur legislativă. Sunt oameni care fac parte din delegații internaționale, diplomați de facto pentru România. De aceea, miza alegerilor din 2014 pentru Parlamentul European este cu atât mai mare. Avem nevoie de cât mai mulți oameni cu expertiză nu doar internă, ci și externă. Lumea se schimbă accelerat și trebuie să ținem pasul cu ea dacă vrem să avem succes. 

Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Este profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia), București și Cluj.