Spre UE in 2007

Summitul de la Copenhaga, care a incorporat in Uniunea Europeana inca 10 state, UE ajungand astfel la o populatie de 450 milioane locuitori, a produs cea mai mare piata din lume. Pentru prima data in istorie, avem de-a face cu o formatie interstatala care-si pune ca obiectiv aducerea tuturor membrilor ei la un nivel egal de cultura, bogatie si civilizatie. In Comunitatea Europeana nu mai exista  big brother.
Dat fiind ca majoritatea noilor membri provin din fostul lagar comunist se pune capat conflictului Est-Vest din Europa. In multe privinte, granitele dintre state si natiuni sunt depasite, prefacere revolutionara fara precedent in istoria relatiilor internationale.
Schimbari de asemenea dimensiune si profunzime nu pot avea loc fara tensiune si chiar momente de criza. De fiecare data, insa, comunitatea europeana a gasit caile si mijloacele pentru depasirea lor. Asa a fost si la Copenhaga. Fata de media PIB pe locuitor a statelor membre ale Uniunii Europene estimata la 18-20.000 euro, cifra analoga a noilor membri veniti din Est este de 4-5.000 euro. De aici si principala problema cu care a fost confruntata conferinta de la Copenhaga – decalajul dintre vechii si noii membri ca nivel de dezvoltare si bogatie. Inca din noiembrie, Comisia UE de la Bruxelles a decis o finantare a extinderii de 40 miliarde euro, dar la insistenta candidatilor suma a fost marita.
In acest context, se intelege mai usor de ce Romania si Bulgaria nu au fost primite in contingentul 2004, acceptarea lor ca membri comunitari fiind amanata pentru 2007. Summitul ne-a oferit insa o compensatie generoasa, o crestere a ajutorului economic de la 640.000 euro in 2003 la peste un miliard euro in 2006, plus sprijin tehnic si logistic pentru efectuarea reformelor necesare. Adevarul este ca nu eram pregatiti pentru aceasta Champions League, fiind inca departe de inaltele standarde ale Comunitatii. Romania va fi nevoita sa faca eforturi suplimentare pentru a recupera ramanerea in urma chiar si fata de tarile primite la Copenhaga. Spre deosebire de NATO, unde prevaleaza criteriile politice, militare si strategice, Uniunea Europeana are cerinte mai dure si mai precise de ordin economic, juridic si administrativ pentru noii membri.
Aceasta a reiesit cu deosebita claritate din modul  in care a fost tratata de summitul de la Compenhaga cererea de adeziune a Turciei. Pentru considerente strategice, Turcia este de multa vreme membru cu drepturi depline al Pactului Nord-Atlantic. Si acum exista asemenea considerente, asa cum arata interventia SUA si chiar a presedintelui Bush in favoarea Turciei. Dar dosarul Turciei in domeniul democratiei si drepturilor omului este foarte deficitar. In prezent a venit la putere un partid cu o baza populara islamica, dar cu orientare prooccidentala care-si propune promovarea democratiei si a valorilor occidentale fata de minoritate. Este o orientare care trebuie incurajata in contextul luptei contra terorismului international, care isi trage seva tocmai din lumea islamica. De aceea, in cazul in care prestatia Turciei in domeniul drepturilor omului se va imbunatati, va avea loc in 2004 o reexaminare a cererii Turciei.
Dintre problemele discutate la Copenhaga, cea mai sensibila s-a dovedit a fi asistenta financiara acordata agriculturii, care consuma circa 40% din bugetul comunitar. Si pana acum au rabufnit divergente ascutite intre statele membre in jurul politicii agricole. La Copenhaga, revendicarile cele mai bataioase au venit din partea Poloniei, a carei taranime se teme de pozitia necompetitiva a productiei si randamentului agriculturii poloneze. Pana la urma, s-a ajuns la un compromis privind distribuirea treptata a asistentei financiare pentru taranii din tarile rasaritene. Pentru a evita o imigratie masiva in tarile vestice s-a stabilit o perioada intermediara pana la miscarea libera a fortei de munca intre statele nou primite si cei 15 membri ai UE.
In general, analistii occidentali apreciaza ca la Copenhaga comunitatea europeana a trecut cu succes un examen greu.