Stand-up Comedy – o tragedie americană/ de Lucian Vasilescu

Studiu de caz: să zicem că lucrezi într-un bloc de birouri, la etajul 2. Vii voios dimineața la serviciu și chemi unul dintre lifturi. Urci singur, apeși pe butonul etajului tău și ușile încep să se închidă. Înainte de a se închide de tot, pe pardoseala holului de la parter se aude țăcănitul precipitat al unor tocuri și se mai aude și o voce care te roagă să „ții” liftul. Strecori palma prin dreptul ușilor aproape închise, celula foto sesizează gestul tău, ușile se redeschid și în cabină urcă, gâfâind ușor, tot ușor îmbujorată, o bijuterie de femeie care îți zâmbește și-ți spune, respirând încă precipitat, „mulțumesc!”. Politicos, răspunzi cum se cuvine „Cu plăcere!” și întrebi „La ce etaj…?” La 12, îți răspunde, puțin aplecată (stop-cadru pe decolteu), aranjându-și cu palmele fusta care s-a ridicat puțin mai mult decât era ea proiectată, din pricina sprintului pe tocuri. Apeși pe butonul pe care scrie 12. Ușile se închid, rămâneți singuri, înfășurați în haloul parfumului ei. La etajul doi liftul se oprește, nu urcă nimeni, dar nici tu nu cobori. Tânăra te privește nedumerită și te întreabă dacă nu tu ai apăsat pe butonul „2”. „Ba da, eu am apăsat” – răspunzi. „Și nu coborâți?” –  urmează încă o întrebare. La care, inspirat, spui: „Aș fi coborât dacă nu urcați dumneavoastră. Acum, orice aș fi avut de făcut la etajul doi mi se pare mult mai puțin important decât plăcerea de a vă însoți până la etajul 12…”

Varianta A: Dacă povestea asta se petrece într-un imobil de birouri din București, sunt toate șansele ca ceea ce urmează să se întâmple în seara aceleiași zile să nu poată fi povestit tinerilor sub 18 ani.

Varianta B: Dacă sceneta s-ar „juca” într-un building din țara campioană la toate libertățile (cunoscute și necunoscute), sunt toate șansele ca, îndată ce ajungi la etajul tău (coborând de la cel de-al doisprezecelea), să fii chemat la Departamentul de Resurse Umane unde să ți se comunice că tocmai ce-ai fost dat afară, fără preaviz, deoarece pe numele tău a fost depusă o plângere pentru hărțuire sexuală.

Vei fi judecat în procedură de urgență (de un judecător negru) și condamnat la câteva luni de închisoare cu executare. Aici, Varianta B va începe să semene din ce în ce mai mult cu Varianta A, în sensul în care ceea ce ți se va întâmpla în închisoare nu va putea fi cu niciun chip povestit tinerilor sub 18 ani.

Epilog (sau unde am vrut, de fapt, să ajung): Stand-up Comedy este genul de spectacol unde se adună oamenii din țara dintre cele două mari oceane ca să poată râde într-un cadru organizat și legal. Doar la acele show-uri ai voie să râzi la bancuri cu negri, fără să fii etichetat drept rasist, la bancuri cu evrei, fără să fii considerat antisemit și la bancuri cu „blonde”, fără să fii blamat ca misogin. De ce se râde, așadar, la spectacolele de Stand-up Comedy? Pentru că (doar acolo) e voie. Pentru că (doar) acolo nu încalci nicio lege atunci când râzi.

Chiar și așa, nu-i tocmai bine să fii văzut prea des la genul ăsta de show, și nici să râzi ca prostu’ chiar la toate glumele. Mai ales la cele cu…