Stați peste program de ochii șefului?

Una dintre cele mai mari dileme ale corporatiștilor este legată de faptul că mulți sunt nevoiți să stea peste program sau să “bifeze” cele opt ore de muncă din contract la birou.

Frica de concediere într-o perioadă de criză i-a determinat pe mulți angajați români să accepte compromisul de a sta peste program “de ochii șefului”. “Îmi povestea cineva că avea o șefă care, timp de trei ore zilnic (între 13 și 16 ) făcea temele cu copilul la telefon, iar apoi pe la 17 începea să împartă task-uri subordonaților astfel încât ei să nu poată pleca acasă la 17:30, cum ar fi fost normal”, spune C., șeful trezoreriei din cadrul unei bănci locale. El spune că muncește peste program doar dacă este nevoit să facă asta și participă fără probleme la un efort justificat, însă i se pare o ipocrizie să stea zilnic peste program doar pentru șef.

Andrei, 27 de ani, analist servicii clienți în cadrul unei companii cu activități de marketing, a fost atenționat recent pentru faptul că stă mai puțin de opt ore la serviciu.

“Dacă reușesc să fac ce am de făcut în mai puțin timp, atunci nu văd care e problema. Eu practic stau peste 9 ore la birou, dar cum avem acces card care înregistrează orice ieșire, în sistem ies mai puține ore, pentru că uneori mai am nevoie de pauză de la calculator. Nu mi s-a reproșat, dar mi s-a spus că ar trebui să stau opt ore la birou, chiar dacă stau în fața calculatorului fără să fac nimic. Aparent, faptul că obiectivele sunt îndeplinite este irelevant”, spune Andrei.

Alți angajați nu stau peste program neapărat pentru ca șeful să-i vadă, ci dintr-un fel de “solidaritate” față de colegi, care se uită urât la cel care pleacă tot timpul cel mai devreme, chiar dacă acest lucru se întâmplă după încheierea programului. Un manager dintr-o companie de IT spune că s-a format un fel de “cult” al angajaților care stau până târziu la muncă, în care cel mai bun, admirat și apreciat angajat este cel care pleacă ultimul.

“Din păcate, sunt mulți care nu au de ales și trebuie să facă acest compromis. Am avut și eu un CEO căruia îi raportam direct și mi-am asumat un risc: dacă îmi terminam treaba, plecam la puțin timp după încheierea programului. El se uita la ceas reprobator, și eu mi-am zis că ori îl învăț să îmi respecte timpul personal, ori mă va obliga să stau peste program și atunci rămâne de văzut ce fac. Din fericire, am avut eu câștig de cauză, însă la evaluarea anuală mi-a reproșat un singur lucru: «9 to 5 worker»”, mai spune C.

În timp ce în țări precum Belgia unii angajatori (care au filiale și pe piața locală) întrerup alimentarea cu energie electrică a clădirilor la ora 6 seara, pentru a nu permite angajaților să stea peste program (pentru că și-au dat seama că sunt costuri mai mari cu energia decât valoarea adăugată pe care o aduc angajații care muncesc în plus), în România în continuare există concepția că cei care muncesc peste program sunt mai buni decât restul. Iar faptul că managerii au ajuns să le menționeze angajaților la evaluare că sunt “9 to 5 worker” nu poate decât să crească gradul de demotivare al acestora.

Cât de des lucrați suplimentar? Stați peste program doar de ochii șefului, deși v-ați terminat sarcinile la timp?

Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF