Statuia Domnitei Balasa

In curtea Bisericii Domnita Balasa, ascunsa in “epoca de aur” de blocuri monstruoase, te intampina o statuie gratioasa, care este viziunea lui Karl Storck despre fiica domnitorului Constantin Brancoveanu si sotia marelui ban al Craiovei, Manolache Lambrino. Este statuia Domnitei Balasa.

Executata in anii 1880-1881 in marmura de Carrara, ca si soclul pe care a fost asezata, aceasta statuie reprezinta momentul de varf al creatiei sculptorului Karl Storck: proportiile armonioase anuleaza efectul de supradimensionare, cei doi metri ai statuii nederanjand privitorul; de asemenea, tratarea plastica, in ciuda academismului evident, degaja gratie si o tristete care traduc perfect rangul si destinul acestei domnite, singurele raze de lumina din existenta ei fiind dreptatea pe care i-a facut-o Ion Gheorghe Mavrocordat si institutiile pe care le-a ctitorit: biserica, scoala si azilul. Sculptura lui Storck este si o opera cu specific documentar si ma refer la vestimentatie, pentru corectitudine apeland la sfaturile lui B.P. Hasdeu. De interes este si soclul inalt de trei metri: sobru, dar elegant, cu inscriptii pe toate cele patru laturi, inclusiv o stema in relief pe latura frontala, el impinge mereu privirea in sus, catre statuia printesei. Fotografia monumentului prezentat aici a fost executata de Alexandru Antoniu la finele secolului al XIX-lea: unghiul ales dezvaluie profesionalismul fotografului.