Știință și religie/ de Tudor Călin Zarojanu

Mai țineți minte agitația teribilă legată de anunțata punere în funcțiune a uriașului accelerator de particule de la Geneva? Pronesc ăia ciclotronu’, se turbionează ditamai gaura neagră și cade mapamondu’-n ea! Mitinguri ecologiste, proteste scrise și verbale, panică! Ar fi fost culmea ca tocmai Elveția, țară neutră, să provoace o catastrofă globală.

Printr-o ironie a sorții – sau, mai știi?, printr-o subtilă strategie de calmare a spiritelor – acceleratorul n-a putut fi pornit cu bine la data anunțată, iar când i s-a dat drumul, peste câteva luni, funcționa doar parțial. Oricum, destui au susținut că toată agitația a fost creată printr-o politică de marketing, pentru a atrage atenția lumii asupra cercetării științifice, altfel neglijată de presă și de opinia publică.

A trecut vremea și lumea a uitat de LHC, mai ales că, între timp, catastrofe reale au captat emoția tuturor, culminând cu tragedia japoneză. Între timp, Large Hadron Collider duduie de mult la capacitatea proiectată, dar nu se prea mai vorbește despre asta și în orice caz nu mai sperie pe nimeni. Spectaculoasa instalație a revenit parțial în atenție doar când s-a zvonit – altă operațiune de marketing? – că s-ar fi reușit identificarea Bosonului Higgs, particula elementară deocamdată virtuală, supranumită “a lui Dumnezeu”. În fapt, o denumire comercială (iar!), care nu aparține vreunui om de știință, ci unui editor inspirat. Bosonul este un element ipotetic despre care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare și care s-ar fi aflat în prim-planul momentului inițial de creare a universului, Big Bang.

Informația a fost dezmințită oficial, dar spiritul nostru dedicat Teoriei conspirației ne îmbrâncește să suspectăm că, de fapt, particula a fost găsită bine mersi, dar se consideră că lumea nu e încă pregătită să digere fenomenul și mai ales implicațiile lui.

Până ne mai lămurim cum stau de fapt lucrurile și ce se-ntâmplă prin acceleratorul ăla, poate n-ar strica să filozofăm un pic pe marginea conceptului. Nu cercetătorii au botezat “particula lui Dumnezeu”, dar nici n-au respins sintagma. Și asta, zic eu, pentru că știu – sau măcar simt – că, între o eventuală confirmare senzațională a teoriei Big Bang și credința într-o lume creată de Dumnezeu nu este o contradicție de fond. În istoria culturii umane există puțini oameni de știință care să nu-și fi declarat credința în divinitate. Mai mult, destui dintre ei au activat simultan pe plan teologic. În definitiv, schisma dintre știință și religie nu datează decât de cinci secole și, azi, mișcarea de reunificare e tot mai puternică.

Unul dintre promotorii ei principali este românul Basarab Nicolescu, inițiatorul – alături de Magda Stavinschi – a unei serii de conferințe, întâlniri transdisciplinare și cărți aflate sub titlul “Știință și religie”.

Deloc întâmplător, Basarab Nicolescu, filozof, dar și specialist în fizica atomică, are încă din 1973 un remarcabil rezultat teoretic: el a prezis existența odderonului, o disimetrie între materie și antimaterie la energii foarte înalte. Acest rezultat îi poate aduce Premiul Nobel, dacă… LHC va reuși să recreeze condițiile de la Big Bang, confirmând previziunile românului!

Cum vin de se leagă toate…