Stolul albastru

In mod obisnuit, artele textile conduc empatic spre “repaosul” decorativului. Nu este cazul productiilor artistice semnate Ariana Nicodim, unde surpriza si deliciul optic sunt asigurate. Astfel, un stol de cocori din valuri de borangic sau o flotila asamblata pe fuse de tors drept fuselaje aerodinamice, poarta ghirlande de panze vaporoase. Ariana “inalta firul din Labirint spre Inalt” in expozitia propusa de catre Ruxandra Garofeanu si Dan Haulica la galeria Dialog, din miezul Primariei sectorului 2.
Fiecare dintre expozitiile personale sau comune ale sotilor Ariana si Ion Nicodim de dupa anul 1990, anul cand cei doi artisti s-au intors in Romania din etapa pariziana a carierei lor, au avut, toate, un tonus imaginativ si o inventivitate plastica remarcabile. Aflata si ea la o varsta senioriala, Ariana a preluat, in ultimii ani, din energia creatoare a “berbecului” neobosit, care a fost, pana in martie 2007, Ion Nicodim. Cei doi creatori au trait, cu o bucurie inocenta, infiorari in fata materialelor primordiale ale civilizatiei rurale. Este o intoarcere in arhaitate cu o mare pofta de a repipai vestigii ale civilizatiei traditionale taranesti. Verbele cele mai practicate de inventivitatea artistei, in bricolajul textil al deceniilor din urma, sunt: impreuneaza, torseaza, prinde, inmanuncheaza, rasfira, ciufuleste, suspenda, atarna. Ariana Nicodim a onorat in 1996 Sala Tronului a Muzeului National de Arta cu o expozitie-ambient, minunata demonstratie a “ingeniosului bine temperat”, pe toata scala dimensiunilor de compozitii cu material natural fibros. Expozitia a fost itinerata la muzeele de arta din Constanta, Craiova, Iasi. Incepand cu anul 2003, tandemul Nicodimilor propune o desfasurare expozitionala comuna, de mare spectaculozitate, gazduita pentru prima oara la Complexul palatial de la Mogosoaia. Expozitia tara, taran, tarana – Dialog cu pamantul natal a urmat, de atunci pana in septembrie 2006, un excelent traseu expozitional italo-francez.
In cele mai recente asamblaje-ambient, Ariana Nicodim exprima in mod surprinzator, prin multiple tehnici ale contexturilor textile, un registru celest, epurat de materie si evocator al zborului. Se naste astfel o polaritate interesanta, in care teluricul nu apartine femininului, ci este teritoriul lui Ion Nicodim, conceptor al altarelor, inimilor si raclelor din chirpici. Ariana Nicodim este preocupata de ascensional, sub semnul vazduhului. Pana, emblema a aerianului, devine la ea treapta, bateala ritmica de inaintare pe o scara a ingerilor. In cei 20 de metri de diafan azuriu intens al formidabilei Scari a ingerilor, Ariana Nicodim exprima eficacitatea si economia acestui mare simbol al inaltarii, fulgul-aripa. Pe langa micile piese de “chivot textil”, cu varii solutii de impostare si recitaluri de materie ordonata creativ, cu care Ariana a castigat si cateva distinctii la expozitii internationale de miniaturi textile, artista ramane in arta noastra cu o dubla marca imaginativa: scara de pene si fusele zburatoare.