Stoparea migratiei da credibilitate Parlamentului

“Fenomenul migratiei de la un partid la altul a membrilor alesi ai Parlamentului si ai autoritatilor administratiei publice locale, pe durata de exercitare a mandatului, a reprezentat un nedorit efect al lipsei de maturitate politica de care au dat dovada, in anii tranzitiei, multi dintre reprezentantii clasei politice romanesti, aflata in plin proces de coagulare.

Inca de la inceput tin sa subliniez faptul ca fenomenul migratiei politice nu este specific numai tarii noastre, astfel de manifestari fiind intalnite si in alte state, fie in unele aflate in tranzitie, fie, accidental, in altele cu o solida traditie democratica.

Nu doresc sa comentez cauzele, motivele care pot determina un astfel de comportament de natura sa alieneze, sa deformeze raporturile dintre alegatori si alesi. Ma rezum doar a mentiona ca fenomenul in sine denota inconsistenta – sau chiar inexistenta – atat a convingerilor ideologice ale reprezentantilor unor partide, cat si a actiunii unora dintre partidele politice, nu totdeauna fundamentata pe principii doctrinare ferme.

Fara indoiala, necesitatea unui act normativ care sa stabileasca un set de reguli, de principii de natura sa elimine oportunismul politic – intemeiat, nu o data, doar pe orgolii si ambitii fara nici o legatura cu actiunea politica propriu zisa – a fost resimtita de multa vreme de intreaga societate romaneasca.

Actualul proiect se refera explicit la stoparea migratiei parlamentarilor, fapt de natura sa consolideze credibilitatea Parlamentului, in ansamblul sau, dar si sa confere autoritate actiunii politice a partidelor reprezentate in forul legislativ, datorita faptului ca electoratul va avea garantia ca nu se va mai putea modifica aleatoriu raportul de forte, asa cum a fost stabilit in cadrul procesului electoral, pe intreaga durata a unei legislaturi.

Demn de interes mi se pare faptul ca proiectul de lege ia in considerare migratia de la un partid la altul, in timpul exercitarii mandatului incredintat de alegatori, sub toate formele in care acest fenomen s-ar putea manifesta: asadar, si in cazul unui parlamentar caruia i-a incetat calitatea de membru al unui partid sau al unei aliante politice ori electorale, si in situatia in care un parlamentar independent devine membrul unui partid, fie acesta partid parlamentar sau neparlamentar.

Mai mult, daca una dintre aceste situatii intervine in intervalul dintre data alegerilor si data validarii mandatului de parlamentar, acest fapt constituie motiv pentru invalidarea acestuia.

Personal, mi se par cel putin curioase criticile aduse acestui proiect de catre reprezentantii unor partide din Opozitia parlamentara, atata vreme cat au fost in masura sa promoveze un astfel de act normativ in perioada cand s-au aflat la guvernare, dar nu au actionat deloc in acest sens. Criticile formulate pana acum nu s-au desfasurat pe problemele de fond continute in acest proiect, ci indeosebi pe aspecte marginale, nesemnificative, de genul “paternitatii” legii sau de ce actul normativ a fost prevazut sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2005.

Nu comentez problema “paternitatii”, deoarece consider ca ea este generata mai degraba de un demers specific unei perioade preelectorale, cu inerentele accente politicianiste, chiar demagogice, si mai putin unei analize serioase, la obiect.

Cat priveste data intrarii in vigoare a legii la data mentionata, tin sa subliniez ca se impune ca prevederile unui astfel de act normativ sa fie aplicate inca din prima zi a exercitarii mandatului de parlamentar si nu in perioada finala a unei legislaturi.

Fara indoiala, acest proiect poate fi completat sau imbunatatit, pot fi nuantate sau mai bine precizate unele formulari. Suntem deschisi la dialog si permeabili la orice sugestii pertinente, la obiect. De altfel, acest dialog deschis acum va avea rezonanta de-a lungul dezbaterilor parlamentare, odata cu inaintarea proiectului de lege catre Parlament.”

* Cristian Diaconescu este ministrul justitiei