Strada Selari in 1907

Ca natiune europeana, romanii s-au afirmat atat de tarziu incat, daca nu dai o raita prin istorie, esti tentat sa crezi ca sunt martieni. Doua milenii de contacte cu tot soiul de hoarde si invazii i-au invatat arta supravietuirii, care pe aceste meleaguri a fost exprimata de proverbul “capul plecat sabia nu-l taie”.

STRABUNII au existat, dar ca umbre. Isi plateau zeciuiala si tributul catre te miri ce ipochimen care se declara stapan si cu asta basta, isi vedeau mai departe de stupii si de oile lor. Anonimatul e caldut, insa, generalizat, dauneaza personalitatii. In anul 1907, tocmai se implinise un secol de cand boierul roman descoperise deliciile Parisului si un mijloc facil de a-si toca averea. Ma refer la membrii stralucitei familii Dudescu, imitati si de valahi si de moldoveni. In locul lor lasau niste arendasi sa vada de mosie… Acesti arendasi, desi angajati cu contract, actionau ca niste talhari, jefuindu-l pe boier si storcandu-l de vlaga pe taran. Mai mult, observand ca treaba merge si nu se sesizeaza nimeni, au avut indrazneala sa se organizeze in trusturi, ca sa jefuiasca metodic. Veniti cu traista-n bat, ajunsesera in cativa ani milionari! In 1907 se pare ca s-a produs o defectiune: incitat de “studenti straini”, de popi si de invatatori, taranul a pus mana pe furca si a pornit la vanatoare de talhari. A pornit cu atata vigoare, cu atata ura fata de exploatatori, incat Austria s-a speriat si a somat guvernul romanesc sa potoleasca razmerita cu armata. Au murit atunci 450 de tarani.
Acum, ce ne spune fotografia de fata? Cum reactiona bucuresteanul la aceste evenimente? Eu unul nu vad nici un element deosebit fata de cotidianul obisnuit, din anii trecuti. Oamenii se plimba pe Selari. Imi pare rau ca nu li se zaresc chipurile. Banuiesc ca erau surazatoare…