Stradivarius si smoching

Suscitand numeroase comentarii de presa – oricum mult peste media unei intamplari culturale obisnuite – preluarea viorii Stradivarius Elder-Voicu de catre Alexandru Tomescu a avut loc la sfarsitul lunii noiembrie. Construita in 1702, vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost cumparata de statul roman in 1956 la pretul de circa 70.000 de franci elvetieni, fiind evaluata in prezent la suma de 1,2 milioane de dolari. In luna septembrie, in urma unui concurs, Alexandru Tomescu a castigat dreptul de a canta pe celebra vioara Stradivarius Elder-Voicu pentru urmatorii cinci ani. Programul oferit publicului de Alexandru Tomescu si Horia Mihail la Sala Radio a fost gandit pentru a pune in valoare toate virtutile instrumentului, continand si opusuri clasice ale repertoriului de muzica de camera din creatia lui Mozart si Beethoven, dar si lucrari de virtuozitate din creatia lui Fritz Kreisler, Massenet sau Sarasate. Solist concertist al Orchestrei Nationale Radio din 2002, Alexandru Tomescu este detinatorul a numeroase distinctii internationale printre care premiul I la Concursul international “George Enescu” si premiul al II-lea “Yehudi Menuhin” la Concursul “Marguerite Long – Jacques Thibaud” de la Paris, ambele in 1999, sau premiul al II-lea (premiul I neacordandu-se) la Concursul “Nicolo Paganini” de la Genova in 1995. Poate mai mult decat atat, Alexandru Tomescu este unul dintre acei tineri muzicieni care si-a facut o profesiune de credinta din a promova muzica clasica in randul tinerilor, ajungand in turneele sale realizate impreuna cu colegii din Romanian Piano Trio in cele mai indepartate colturi ale tarii, unde o orchestra simfonica nu a mai cantat de mult, iar un pian, o vioara si un violoncel nu s-au mai intalnit cel putin de tot atata timp in fata publicului.
Unul dintre efectele muncii lor s-a vazut chiar in aspectul publicului de la acest recital , abonatilor orchestrelor radio alaturandu-li-se publicul ocazional atras de publicitatea facuta viorii si de un puternic esalon de tineri, care au devenit fanii lor.
La un recital trebuie sa recunosc ca nu am mai vazut Sala Radio atat de plina de foarte multe timp… Adaptandu-se la tinuta evenimentului, Alexandru Tomescu si Horia Mihail au schimbat tricourile imprimate cu sloganul “Music On” cu smokingul. Atentia pe care o acorda ei actului artistic nu este diferita, cu toate acestea, intr-un caz sau in celalalt.
Intamplarea face ca am ascultat de curand Sonata primaverii de Beethoven in superba interpretare a lui Itzak Perlman la Zurich. Versiunea tinerilor nostri muzicieni s-a aratat cu totul competitiva, sunetul, frazarea si nu in ultimul rand gandirea muzicala ce a guvernat discursul lui Alexandru Tomescu dovedind o remarcabila maturitate, fericit imbinata cu un sincer entuziasm in abordarea actului interpretativ.
Succesiunea de hituri ale repertoriului violonistic din partea a doua a recitalului a oferit publicului mai putin familiarizat cu muzica de camera ceea ce isi dorea. Personal, nu-mi dau seama daca din punct de vedere muzical trebuie remarcat ceva diferit la Alexandru Tomescu odata aflat in situatia de a canta pe o vioara Stradivarius.
Deocamdata, cred ca principalul avantaj este dat de mediatizarea fara precedent de care are parte munca sa artistica si implicit cauza muzicii de calitate.